Ana Mocanu, un mic Dennis, pericol public la grădiniță :”Le spuneam că e sânge, speriam 10 copii odată”
Cum era la școală? Erai șefa clasei, luai toate deciziile? Îți plăcea vreo materie în mod special?
Nu eram șefa clasei pentru că mereu am fost mai zbanghie. Și la grădiniță mă dădeam cu dude pe mâini și le spuneam că e sânge, și așa reușeam să sperii 10 copii odată. La școală eram liniștită, la purtare am avut mereu notă mare și mi-a plăcut mult Limba Română. Matematica însă nu mi-a plăcut deloc, dar am reușit să nu rămân corigentă. Eu nu am reușit niciodată să tocesc, tot ce prindeam, prindeam din zbor, așa am rămas și acum.
Ai fost conștientă vreodată de frumusețea ta?
-Când eram mică nu am prea avut încredere în mine, dar când am mai crescut mi-am dat seama că frumusețea este un atu și trebuie să recunosc că m-am folosit de asta. Merg pe premiza că vorba dulce mult aduce. Sunt o fire pozitivă și transmit oamenilor o energie foarte bună. Majoritatea femeilor ar trebui să se folosească de un zâmbet și de o privire.
Cât de greu este acum să ai, din nou, încredere într-un bărbat?
-Este foarte greu în ziua de azi să mai ai încredere în cineva. Ar trebui să fie un bărbat bun, cu un simț al umorului dezvoltat, responsabil, să-mi construiesc un viitor alături de el, să am o chimie cu el. De asemenea mai este nevoie de multă iubire și de respect. Dacă le ai pe astea două te poți descurca cu restul.
Când te simți pregătită să devii mamă?
-Eu mă simt pregătită de la 18 ani, din cauza surorilor mele pe care le-am crescut. Acum…când o vrea Dumnezeu. O să-mi trimită binecuvântarea lui de fi mamă și să ști că n-o să spun nu, pentru că îmi plac enorm copiii și îmi doresc doi.
Privind în urmă, cum era Ana de acum 10 ani și cum este Ana de acum? La câte a trebuit să renunți?
-Ana de acum 10 ani nu prea s-a schimbat foarte mult. Poate sunt puțin mai ponderată și mai calculată în luarea deciziilor. Când eram mai mică nu cântăream toate lucrurile, acum stau și mă gândesc mult. Prietenii mei pe care-i am de 17 ani îmi spun că nu m-am schimbat major, poate am devenit mai rezervată. Nu a trebuit să renunț la prea multe. Odată cu experiențele mele, cu viața, cu domeniul de activitate și cu familia m-am obișnuit să fiu acum mai atentă la unele aspecte.
Când ai făcut cel mai mare compromis?
-Să știi că nu prea am făcut compromisuri. Cred că aveam mult mai multe dacă făceam, ce n-au visat alții și n-au sperat vreodată. Eu sunt un om care nu fac compromisuri, la mine e ori la bal ori la spital. Poate doar dacă este absolut necesar să fac acest lucru.