Am fost reținut cu privire la acuzațiile de blasfemie aduse piesei „Proorocul Ilie”. Nu orice piesă și nu orice film sau act artistic critic la adresa creștinismului sau credinței e și blasfemică.

Desigur, găsesc ofensatoare și grobiană o asemenea manifestare, care pune pe seama credinței toate relele, dar nu blasfemică neapărat. Pentru mine, și aici, evident, sunt subiectiv, blasfemia este folosirea unor simboluri sacre în batjocură sau din dorința de a șoca vizual și cultural.

Cred că nimeni și nimic, nici anticreștinismul tău, nu te obligă să folosești actori înveșmântați în haine liturgice angajați în acte scabroase, cum a fost cazul unei alte piese de acum niște ani. Sau să arunci un crucifix în urină, ca să demonstrezi tu ceva (iarăși, nu e exemplu din piesă, ci al unei alte „opere de artă” celebre).

Aici ține de o minimă conștiință civică, până la urmă. Nu arunci cu dejecții în coranul, talmudul și crucea nimănui.

E o chestiune elementară de bun simț. Așa cum nu luăm fizic la palme spectatorii ca să-i trezim cu mesajul nostru, așa ne abținem de la grosolănii ofensatoare față de simboluri și obiecte sacre, liturgice.