Sfântul Cuvios Părinte Sofian s-a născut în satul Cuconeștii Vechi din Basarabia, în ziua de 7 octombrie 1912. Părinții săi, binecredincioșii creștini Ioan și Alexandra Boghiu, i-au dat la botez numele de Serghie, în cinstea Cuviosului Serghie de Radonej.

Iubind pe Dumnezeu din copilărie, el se ostenea cu munca și cu învățătura, dar mai ales iubea rugăciunea făcută în liniște, precum și slujbele de la biserica din sat. Dorind cu ardoare cele cerești, a hotărât să-și închine viața lui Dumnezeu și, la vârsta de 14 ani, a intrat ca frate începător la Schitul Sfânta Treime – Rughi, din apropierea măreței cetăți Soroca.

Acolo, timp de doi ani, a deprins ascultarea smerită, dragostea de sfintele slujbe și citirea cărților de folos. Vrednicul episcop Visarion Puiu al Hotinului, văzând smerenia fratelui Serghie, l-a luat cu sine ca ucenic la Episcopie, unde l-a rânduit la cancelarie. Întrezărind în tânărul novice un viitor slujitor de nădejde al Bisericii, Preasfințitul Visarion l-a trimis ca elev la Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrușa, unde, timp de doi ani a fost viețuitor, terminând Școala de cântăreți și lucrând, în același timp, la atelierul de icoane al mănăstirii.

În anul 1932 a fost trimis să urmeze cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica, unde a studiat timp de opt ani. La Cernica, fratele Serghie a dobândit mult folos duhovnicesc, pentru că acolo a întâlnit părinți îmbunătățiți, formați în tradiția paisiană. La slujba privegherii pentru sărbătoarea Nașterii Domnului din anul 1937, fratele Serghie a fost tuns în monahism la Mănăstirea Dobrușa, primind numele de Sofian. O negrăită bucurie a umplut inima tânărului monah, care, după numele pe care l-a primit, a sporit și mai mult de atunci în înțelepciune, înaintând, din putere în putere, în viața duhovnicească.

În anul 1939, a fost chemat ca ostenitor la Episcopia de Bălți, unde a fost hirotonit ierodiacon de către Episcopul Tit Simedrea (cel care, peste câțiva ani, va pune început, la Cernăuți, întâlnirilor Mișcării isihaste Rugul Aprins). După hirotonie, ierodiaconul Sofian a slujit pentru câteva luni la mănăstirea de maici Japca, apoi s-a întors la Mănăstirea Dobrușa, unde a condus atelierul de pictură.

Odată cu ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, la mijlocul anului 1940, Cuviosul Sofian a trecut Prutul și s-a stabilit, împreună cu alți părinți basarabeni, în obștea Mănăstirii Căldărușani. A studiat atât la Academia de Arte Frumoase din București, cât și la Facultatea de Teologie, pe care a terminat-o cu teza de licență „Chipul Mântuitorului în iconografie”.

În perioada studenției, s-a închinoviat la Mănăstirea Antim, unde, încă din primii ani, a fost un mare sprijin pentru obște, ajutând la cancelarie, la gospodărie, la biserică, precum și la lucrările de restaurare. Chipul său blând, purtarea nobilă și osteneala jertfelnică au fost pildă pentru părinții mănăstirii, care adeseori îi cereau sfatul înțelept. În Duminica Sfântului Ioan Scărarul din anul 1945, a fost hirotonit ieromonah.