Jean Moscopol s-a născut în 26 februarie 1903 la Brăila, numele său real fiind Ioan Moscu.
Atras de muzică încă din copilărie, Moscu a fost îndrumat de institutorul Calinicos să studieze chitara, banjo și mandolină. Ulterior, profesorul Costia l-a dus la Biserica „Buna Vestire”, unde dirijorul Gherasim l-a încurajat să se afirme pe post de sopran. Cu mare ușurință a învățat cinci limbi străine, vorbind franceză, italiană, engleză, germană și greacă fluent. Prima sa educație formală a avut loc la școala greacă din Brăila și a continuat să învețe în acel oraș, urmând cursuri și la conservatorul Lyra, înainte de a termina liceul în Galați .
În perioada 1921 – 1922 a fost funcționar la Agenția Maritimă M. Embiricos et Co. A petrecut apoi doi ani la Agenția P. Macri et Son din Brăila, iar din 1925 până în 1929 a lucrat la Banca Chrissoveloni din București. În timp ce era student la aeronautică, cineva l-a sfătuit să-și folosească talentul muzical și să facă niște înregistrări. Din acel moment, muzica a devenit profesia lui.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
A debutat în industria spectacolelor la barul Zissu de pe strada Șerban Vodă, București. În 1928 i-au apărut primele discuri la Casele Homocord și Parlophon. Anul următor, celebra Casă de discuri His Master’s Voice îl invita la Viena, pentru înregistrări. În aceeași perioadă, a publicat o carte de epigrame, a realizat și primele sale înregistrări de gramofon și a apărut pentru prima dată la radio. A luat lecții de muzică în 1930, a trecut un examen și a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a angajat la Teatrul Alhambra, unde a cântat în operetele Alhambritta, Lăsați-mă să cânt și Contesa Maritza.
În 1931, a făcut turnee în România alături de Ion Manolescu, actor la Teatrul Național București. În acel an a semnat un contract exclusiv cu RCA Records, cu sediul în Londra . Până în 1936, repertoriul său include aproximativ 300 de melodii de diferite genuri, atât românești, cât și străine; a ajutat la popularizarea tangoului din țara sa natală. În 1932 a plecat la Berlin, unde a înregistrat discuri cu orchestre celebre precum Honigsberg sau James Kok și a luat lecții de bel canto cu profesorul Korst.
A fost cooptat și în distribuția filmului-document O noapte furtunoasă (1943), după piesa de teatru a lui Ion Luca Caragiale, unde Jean Moscopol a făcut figurație, interpretând rolul șansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”.
Odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial, popularitatea lui Moscopol are de suferit, întrucât opiniile sale politice erau în contrast puternic cu cele ale Partidului Comunist Român. Nedorind să servească regimul, a reușit să fugă în Statele Unite în 1947. Ajuns în New York , a lucrat ca portar de hotel, investind banii câștigați într-un mic ansamblu muzical. Cu acest grup a continuat să cânte melodiile care i-au adus renume în Bucureștiul anilor 1930, precum și muzică anticomunistă și cu tematică exilată. A jucat un rol activ în parohia ortodoxă română Sfântul Dumitru.
În anii 1970, Moscopol a înregistrat o serie de cântece cu ajutorul lui Aristide Buhoiu , directorul ziarului Universul. Acestea au fost lansate la București în 1993. Jean Moscopol a murit în exil în 1980, fără să se căsătorească niciodată.
„George Enescu a spus că nu există muzică ușoară și muzică grea, ci numai muzică bună și proastă. Jean Moscopol făcea muzică bună. Cred că el, Moscopol, a fost un Maurice Chevalier al muzicii românești. Era un senior al cântecului, de o eleganță perfectă, sufletească și vestimentară!” – Gică Petrescu.