luni, mai 27, 2024

Calendarul zilei 3 mai: Sf. Cuv. Irodion de la Lainici

MedicalCalendarul zilei 3 mai: Sf. Cuv. Irodion de la Lainici

Sfântul Irodion de la Lainici s-a născut în 1821 la București, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani intră ca viețuitor a Mănăstirea Cernica, atras fiind de viața isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea starețului Calinic.

În 1846 este tuns în monahism primind numele IRODION. Odată tuns în monahism, tânărul monah IRODION conştientizează marea vocație la care a fost chemat, adăugând nevoință peste nevoință. Era foarte iubitor de frați, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte și făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoințe devine foarte iubit de toată obștea, atrăgând respectul și aprecierea starețului său, scrie siteul oficial al Mănăstirii Lainici.

În septembrie 1850, starețul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde şi-a luat cu el mai mulți ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite, ce era într-o vizibilă decădere. Printre ucenicii luați este şi monahul Irodion, pe care-l va detaşa pe la sfârşitul anului 1851 la schitul Lainici de pe Valea Jiului și pe care-l va hirotoni întru diacon şi apoi întru preot în 1853, numindu-l ecleziarh. lar în 1854 îl numeşte stareț la schitul Lainici. Între 1854-1900, starețul IRODION a păstorit 41 de ani acest schit cu 5 mici intermitențe. A fost cel mai longeviv stareț al schitului Lainici din toate timpurile.

După moartea duhovnicului său, Sf. Calinic-episcopul, îşi ia ca duhovnic pe ucenicul său IRODION, starețul de la Lainici. Astfel, ucenicul devine avă, iar ava devine ucenic. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa sfântul Calinic îl va numi “Luceafărul de la Lainici”. Simțea o mare uşurare, avea o aleasă încredere şi deosebită apreciere la adresa starețului Irodion.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Sfântul Calinic venea foarte des la Lainici la povață și spovadă. Se cunoaşte faptul că spre sfârşitul vieții avea la sufletul său acea triadă de Mănăstiri Cernica, Frăsinei şi Lainici, la care ținea foarte mult şi pe care le susținea în rugăciunile sale.

Cuviosul Irodion, ca toți marii sfinți, a avut foarte multe ispite din partea confraților săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie şi cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulțeau ispitele, călindu-se în ele ca aurul în foc, acesta fiind paradoxul sfințeniei – suferința.

Foarte repede i se duce faima atât în Oltenia cât şi dincolo de Carpați, în Transilvania. Devenise făcător de minuni din viață. Avea puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi “radiografia” la prima vedere, spunându-le păcatele lor și pe cele ale înaintaşilor.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Pe 3 mai 1900, Cuviosul Irodion se mută la Domnul. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion, ieromonahul lulian Drăghicioiu, cere episcopului Râmnicului blagoslovenie pentru a-l dezgropa. Aceasta este o tradiție monahală foarte veche, care se păstrează mai ales în Muntele Athos până azi, ca la 7 ani de la moartea monahului, acesta este dezgropat si i se face din nou slujba înmormântării.

Aşa s-a petrecut şi cu trupul Cuviosului Irodion. Este dezgropat, însă cu toții au rămas surprinşi deoarece trupul era întreg și neputrezit. Au raportat episcopului faptul acesta, la care episcopul ar fi exclamat:

„Aista mi-ai fost, Irodioane !!” (adică “chiar aşa sfânt cu adevărat mi-ai fost, Irodioane !!” n.n.).

Însă, i-au făcut slujba înmormântării şi l-au pus în mormânt, deoarece Lainiciul nu avea osuar sau gropniță, cum aveau alte mănăstiri mai mari, pentru a fi puse acolo. Cuviosul Irodion, fiind în viață a profețit că la câțiva ani de la mutarea sa la Domnul, Lainiciul va fi pustiit. Ceea ce s-a și întâmplat în Primul Război Mondial. “Fii mei, să știți că puțin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulți ani pustiu. Voi, însă, îngropați trupul lângă altar şi nu uitați legămintele călugăreşti ce le-ați dat lui Hristos”. (loanichie Bălan, Patericul Românesc p. 472).

La mormântul Cuviosului Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizații şi se alungau duhurile necurate. Veneau oameni atât din Regat cât şi din Transilvania să-şi aline durerile și suferințele la mormântul Cuviosului Irodion.

În 1929 este numit stareț la Lainici părintele Visarion Toia, împreună cu un grup de 6 monahi de la Frăsinei. Printre monahii veniți cu părintele Visarion erau: Calinic Cărăvan (următorul stareț isihast, 1952-1975), părintele Nicodim Sachelarie, Gherontie Ghenoiu și alții.

Prin anii 30 ai secolului trecut, moaștele Sf. Irodion au fost descoperite a doua oară.Mitropoliții Olteniei de după 1990, Î.P.S. Nestor şi Î.P.S. Teofan, au dorit să-l canonizeze pe Cuviosul Irodion. Până la urmă, sub păstorirea ÎPS Irineu moaștele s-au descoperit, pentru a treia oară, pe 10 aprilie 2009.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe cuviosul Irodion în octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai (ziua trecerii lui la Domnul). Proclamarea solemnă a canonizării sfântului Irodion s-a făcut la mănăstirea Lainici în ziua de 1 mai 2011.

Vezi si alte articole...