Sper că se va schimba. Cel puțin pe baza declarațiilor pe care le-a făcut, da, putem spera. El a declarat în repetate rânduri că își dorește ca Germania să-și asume o poziție de lider în Europa. Și dacă avem în vedere că până acum Germania, în ultimii ani a rămas oarecum într-o…poziție, aș spune, confortabilă, adică pe de o parte este țara cea mai puternică din punct de vedere economic, dar pe de altă parte, la nivelul politicii de securitate, este o țară mai degrabă timorată, mai degrabă reținută. Bine, acest lucru are de a face, desigur, și cu istoria Germaniei, cu această traumă a celui de-al doilea război mondial. Și, practic, asta a alimentat o orientare foarte pacifistă, poate mult mai pacifistă decât în alte țări veste europene.
Dar, bineînțeles, odată cu invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, multe lucruri trebuie regândite. Și da, cred că într-adevăr Mertz are această poziție: o țară care e cea mai puternică economie a Europei și țara în același timp cu cea mai mare populație din Europa trebuie să-și asume o poziție de leadership și nu poate să aibă o atitudine așa reținută și timorată nici în ceea ce privește politica de securitate. Și da, acum, în ceea ce privește ultimii ani, de la începutul războiului la scară largă în Ucraina, sigur că s-au schimbat multe, adică Germania totuși a sprijinit foarte mult Ucraina, a livrat și arme.
Deci sigur că nu putem spune că sub Scholz Germania a stat deoparte și n-a stat cu mâinile în sân.
Dar ideea e că s-ar putea face mai mult și da, Mertz a spus acest lucru. Chiar într-un interviu pe marginea conferinței de securitate de la München, într-un interviu la DW, Mertz a spus că această conferință de securitate este un moment istoric în care garanțiile de securitate ale Statelor Unite sunt puse sub semnul întrebării, iar în tot acest context foarte dificil, Germania trebuie să-și asume mai multe responsabilități în Europa. Deci asta mi se pare foarte, foarte important.
O poziție radical diferită o au cele două partide, CDU și SPD, în ceea ce privește imigrația. Crezi că fricțiunile sunt atât de mari încât ar putea pune mari probleme în coaliție?
Da, cred că viziunile diferite cu privire la imigrație ar pune în dificultate viitoarea coaliție. Această moțiune de înăsprire a legislației propusă de CDU privind migrația a picat la mustață. A fost pe munchie de cuțit, dar a picat. A fost un pachet foarte controversat, mai ales fiindcă mulți l-au criticat pe Mertz că a colaborat cu AFD-ul în această problemă, deci practic a vrut să treacă moțiunea cu voturile AFD-ului și a fost prima dată în istoria postbelică a Germaniei, când au fost obținute voturi din partea unui partid extremist de dreapta pentru a trece o moțiune, chiar dacă până la urmă n-a trecut. Dar a fost un gest care, sigur, că i-a înfuriat pe foarte mulți alegători. Au fost și proteste, au ieșit mulți oameni în stradă.
Acum, dacă privim din perspectiva rezultatului alegerilor, acest „pariu” pe care l-a făcut CDU cu acest pachet anti-migrație foarte dur a ajutat partidul?
CDU a rămas aproximativ constant. Deci în ultimele săptămâni era mereu pe la 30%, cam așa, și acum e la 29%. Aș spune că nici nu i-a ajutat, dar nici nu le-a dăunat.
Elon Musk a ajutat AfD-ul
Crezi că i-au ajutat pe cei de la AfD sprijinul lui Elon Musk și lobby-ul făcut de JD Vance pe lângă partidele mainstream din Germania privind renunțarea la cordonul sanitar împotriva partidelor de extremă dreaptă?
Desigur le-a adus un plus de prestigiu, bineînțeles, când administrația de la Washington te laudă și te sprijină și când cel mai bogat om din lume te sprijină…. Sigur că Elon Musk a avut și o discuție pe X foarte mediatizată cu Alice Weidel, candidata la funcția de cancelar a AFD-ului și asta sigur că i-a adus multă popularitate în plus, bineînțeles.
Discuția a fost foarte urmărită, a fost foarte mediatizată.
Și în același timp ce mi s-a părut interesant argumentul pe care l-a folosit Musk în sprijinul lui Alice Weidel, în sensul că a încercat să o prezinte ca pe o politiciană oarecum progresistă. Deci el a pus accentul pe faptul că Alice Weidel este într-o relație cu o femeie, că are doi copii adoptați și argumentul era mereu, „păi uite, cine face asta nu poate să fie nazist sau de extremă dreaptă”.
„Nu există nicio șansă ca AfD-ul să ajungă la guvernare”Există vreo șansă să ajungă AFD-ul la guvernare?
Nu. Eu cred că se va respecta cordonul sanitar, mai ales fiindcă partidele mainstream totuși, pe de o parte, clar, țin la valorile lor fundamentale și în același timp și din punct de vedere pragmatic ar fi o prostie, fiindcă și-ar pierde electoratul, adică ar încălca un tabu fundamental și cred că electoratul ar fi înfuriat.
Nici măcar conservatorii nu cred că ar vrea așa ceva. Deci eu îl cred pe domnul Merțz când spune răspicat din nou și din nou că nu va colabora în niciun caz cu AFD-ul. Fiindcă da, și din punct de vedere pragmatic, ar fi un șoc foarte mare și ar pierde foarte mulți alegători. Și-ar pierde imaginea de partid, cum să zic, curat, democratic.
Mai ales având în vedere și câte proteste au fost împotriva AFD-ului chiar și ieri. Au ieșit în stradă zeci de mii de oameni în mai multe orașe mari din Germania și au protestat împotriva AFD-ului. Deci furia ar fi… foarte, foarte mare.
Ce pot învăța politicienii româniPutem spune că AfD a avut un scor record?
Da, bineînțeles. Are un scor aproape dublu față de alegerile din 2021. A crescut foarte mult. În 2021 era undeva aproximativ pe la 10%. Deci aproape dublu.
Având în vedere că și în România avem o situație oarecum asemănătoare, cu partide de extremă dreaptă, pro-ruse, care primesc ajutor din partea SUA din ce în ce mai pronunțat și din ce în ce mai direct, vreau să te întreb dacă există anumite lecții pe care le-au învățat politicienii germani din această campanie și le pot învăța și cei din România?
Cred că o diferență majoră e că în România dezamăgirea față de partidele mainstream a fost mai dramatică, mai pronunțată decât în Germania. Dezamăgirea e mult mai mare, sărăcia e mult mai mare, problemele oamenilor simpli în viața de zi cu zi sunt mai mari, adică totuși nu se compară standardul de viață din Germania cu standardul de viață din România.
Și atunci, sigur că și frustrările sunt mult mai dramatice într-o societate în care există atâta sărăcie. Bine, și tradiția democratică este alta. La noi, în România, încă există urmările atâtor decenii de dictatură. Bine, și în Germania de Est există. Vedem că în fosta Germanie comunistă, frustrările oamenilor sunt mult mai pronunțate, frustrările care duc la ascensiunea partidelor populiste, atât a partidelor populiste de dreapta, cât și a partidelor populiste de stânga.
Deci asta e interesant, că vedem, de exemplu, în Germania de Est, că au avut scoruri foarte bune și Partidul Populist de Stânga, BSV, Bundeswehr Wagenknecht, care s-a desprins din Partidul Stângii. Și care iarăși apelează la frustrările omenilor, ca practic toate partidele populiste. Deci partidele populiste au multe în comun, fie că sunt populiste de dreapta, fie că sunt populiste de stânga.
Cred că aroganța celor de la putere nu e atât de pronunțată sau nu e deloc pronunțată în Germania. Aici văd o diferență interesantă. Deci, cred că în România, mulți oameni au fost și foarte frustrați sau nu s-au simțit reprezentați de partidele aflate la putere. Toată această aroganță a puterii și corupția la nivel înalt au în România dimensiuni atât de mari și, sigur, că și asta duce la foarte multă furie din partea cetățeanului de rând. Totuși în Germania, în ceea ce privește partidele mainstream, nu există de exemplu scandaluri de corupție atât de uriașe și atât de dramatice cum a fost povestea cu Nordis de exemplu.
Adică, partidele mainstream din Germania, cum să zic, dau impresia că sunt mult mai serioase.
În Germania, susținătorii diferitelor partide nu sunt atât de înverșunați. Ok, nu le place, nu sunt de acord cu multe dintre ideile politice ale unui lider politic, dar nu-l înjură, n-au o reacție viscerală, ca să zic așa, de ură față de el. Sunt oameni care de zeci de ani votează cu conservatorii care au concepții mai tradiționale, care sunt religioși, dar nici ei nu ar avea o reacție viscerală față de social-democrați, să îi înjure, să îi disprețuiască. Adică cred că totuși și întregul discurs politic la nivelul partidelor mari, mainstream, e mai politicos, mai lipsit de ură viscerală decât la noi, în România.
Cine este Dana Scherle
Dana Alexandra Scherle, născută în 1982 la Sibiu, a studiat Anglistica și Germanistica la Universitatea din Düsseldorf, perioadă în care a început să lucreze în presă, printre altele la cotidianul Westdeutsche Zeitung și la redacția de radio în limba română a postului Deutsche Welle. După stagiul de jurnalism de la DW la Bonn și Berlin, a lucrat, printre altele, la redacția germană online a DW și la cea de știri în limba engleză și a fost coordonatoare editorială a Departamentului European. Din februarie 2020, conduce redacția română la DW.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
moneybuzz.ro