Cea mai puternică armă nucleară construită vreodată a purtat numele de „Bomba Țar” sau „Mama lui Kuzma”. A fost construită de ruși și este capabilă de distrugeri inimaginabile. În timpul testelor nucleare a distrus absolut totul pe o rază de 35 de kilometri pătrați.

Omul este capabil să utilizeze știința pentru a crea arme de distrugere în masă puternice, iar unul dintre cele mai bune exemple este o armă nucleară din timpul Războiului Rece, realizată de cercetătorii ruși. Era vorba despre o bombă cu hidrogen capabilă să distrugă totul pe o distanță de 100 de kilometri. Atunci când a fost testată, specialiștii și-au dat seama că era de 1570 de ori mai puternică decât bombele atomice aruncate asupra Japoniei în cel de-Al Doilea Război Mondial. Materialul radioactiv degajat de această bombă a fost aruncat până în stratosferă, „ciuperca” rezultat în urma exploziei înălțându-se la 60 de kilometri deasupra nivelului solului. O asemenea armă putea produce pagube uriașe și chiar dezechilibre naturale grave.

„Mama lui Kuzma”, uriașa născută dintr-o ambiție personală

Povestea conceperii acestui ucigaș continental începe în timpul Războiului Rece. După cel de-Al Doilea Război Mondial, lumea a fost împărțită în două sfere de influență. Pe de o parte erau americanii, cei care reprezentau lumea democrată, capitalistă, iar de cealaltă parte sovieticii, reprezentanți ai totalitarismului de factură comunistă. Fiecare dintre cele două super-puteri încerca să-și lărgească zona de influență în detrimentul celeilalte. Nu s-au înfruntat niciodată direct, doar prin sfere de influență și state satelit. Cu toate acestea, ambele state, atât SUA cât și URSS, s-au pregătit temeinic pentru a-și intimida adversarul dovedindu-și atât capacitatea tehnologică cât și progresul științific.

Ambele sisteme ideologice și politice încercau să demonstreze supremația. Pe lângă cursa spațială USA vs URSS, a apărut și o cursă macabră și îngrijorătoare a înarmării cu dispozitive nucleare din ce în ce mai performante. Era cunoscut faptul că americanii dețineau un arsenal nuclear important. Au și dovedit eficiența ucigașă a armelor nucleare contra Japoniei în cel de-Al Doilea Război Mondial. După summit-ul din iunie 1961 de la Viena, liderul sovietic Nikita Hrușciov, nemulțumit de discuțiile avute cu președintele american JF Kennedy, a decis construirea unei bombe mai distructive decât și-ar fi putut imagina cineva. O echipă de fizicieni condusă de Yuli Khariton a fost pusă imediat la treabă. Aceștia s-au gândit să proiecteze o bombă cu hidrogen uriașă cum nu se găsea nicăieri în lume. Și, evident, mult peste ce aveau americanii.

„A fost o bombă cu hidrogen în trei etape, cu un design Trutnev-Babaev pentru a doua și a treia etapă. O bombă cu hidrogen în trei etape folosește o bombă atomică de tip fisiune ca primă etapă pentru a comprima a doua etapă termonucleară. Energia produsă de această explozie este apoi direcționată pentru a comprima a treia etapă termonucleară. Această bombă ar fi putut produce teoretic până la 100 de megatone, dar ar fi dus la un nivel periculos de căderi radioactive nucleare (aproximativ 25% din toate căderile radioactive produse de la inventarea armelor nucleare în 1945). În plus, avionul de lansare nu ar fi avut suficient timp să se retragă la o distanță sigură. Prin urmare, pentru a minimiza căderile radioactive nucleare, a treia etapă a încorporat un dispozitiv de manipulare a plumbului în loc de un dispozitiv de manipulare a fuziunii cu uraniu-238. S-a speculat că și a doua etapă a folosit această metodă”, precizează specialiștii de la „Atomic Heritage Foundation”. Bomba s-a numit oficial RDS-220, dar a fost poreclită „Bomba Țar” sau „Mama lui Kuzma”. Încărcătura din această bombă era echivalentul a 50 de megatone de TNT. Cântărea 27 tone și era de forma unui cilindru lung de 8 m având diametrul de 2,1 m.