Ion Cristoiu nu este un gazetar oarecare. E, fără doar și poate, cel mai prolific și mai cunoscut ziarist român postdecembrist. Fie că-ți place, fie că nu, Cristoiu este un personaj care a marcat presa autohtonă în ultimii 35 de ani.
A inventat ziare, a făcut ziariști, a scris mii de articole. În ziua de azi, chiar dacă presa tipărită aproape că a dispărut, Cristoiu a căutat să se adapteze și a început să scrie pe blog sau să comenteze video diverse evenimente. Marea lui problemă e că pune întrebări!
Practic își face meseria. Dacă nu pui întrebări și nu cauți să afli adevărul, atunci nu poți fi numit ziarist. Ești o trompetă care preia punctul de vedere oficial și, fără să-l judece, îl dă mai departe.
Un exemplu deosebit de elocvent în sensul ăsta este protevista Camelia Donțu. Oploșită de anul trecut la Bruxelles, ea este definiția perfectă a trompetei oligarhiei bruxelleze. Ce latră aia, ea livrează în țară iar la microfon cheamă numai indivizi care o pupă în dos pe Ursula și politica ei. Totul e bun, totul e roz, totul e frumos! Așa sună trompeta!
Ei bine, Ion Cristoiu refuză sa fie o trompetă. Cristoiu e dispus să stea de vorbă cu oricine și despre orice. Deși e sărit de 70 de ani, e un spirit viu și cercetător. Orice profesor cinstit de jurnalism ar folosi activitatea lui Cristoiu drept material didactic la orele de curs.
Nici mie nu mi-a fost plăcut Cristoiu întotdeauna. Câteodată l-am și boscorodit, dar indiferent dacă ți-e simpatic sau antipatic, Ion Cristoiu rămâne un reper al presei noastre, al societății!
Cenzurarea sa, anularea comentariilor sale video, pumnul în gură aplicat de sistem, arată că suntem într-o situație de o gravitate fără precedent în ultimii 35 de ani. Dacă puterea a îndrăznit să-l cenzureze pe Ion Cristoiu, gândiți-vă de ce e capabilă să facă cu un om obișnuit, al cărui punct de vedere nu e conform cu normele.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
moneybuzz.ro