Odiseea Pepsi în România: De la „Brad’s Drink” la fabrica din Ovidiu – Cum a spart un brand american Cortina de Fier
Articol susținut de un băutor de Pepsi (cu multă gheață, rețeta clasică – exact așa cum a gândit-o farmacistul Caleb Bradham în 1893, cu zahăr și o doză generoasă de nostalgie)...
Articol publicat inițial pe 4 iunie, actualizat și îmbogățit cu noi date istorice pe 8 iunie 2026, reactualizat după o doza de 330 de ml pe 9 Iunie 2026.
Te-ai oprit vreodată să te gândești la sunetul clic-fizz al unei doze de Pepsi? Acel moment scurt, metalic, urmat de fâsâitul eliberator al dioxidului de carbon, este ca o capsulă a timpului. Pentru mulți români, acea băutură brună nu înseamnă doar un suc răcoritor, ci o bucată vie din istoria țării – de la litoralul comunist din anii '70 până la explozia culturii pop din anii ’90.
În această perioadă, lumea poate revedea live această poveste la Expoziția „Doza de Amintiri Offline”, deschisă la Art Safari între 28 mai și 28 iunie 2026.
„Fiecare generație are propriul gust al amintirilor. Pentru unii e sticla de Pepsi băută pe litoral, pentru alții o reclamă sau o doză păstrată ca relicvă pe raft. Expoziția vorbește exact despre aceste lucruri simple care devin parte din viața noastră”, explică Ioana Ciocan, Managing Partner Art Safari.
Dar înainte de a deveni un simbol al libertății pe plajele românești, Pepsi a parcurs o călătorie globală fascinantă- una care începe în farmacia unui mic oraș american și ascunde secrete lingvistic vechi de mii de ani.
Din farmacie în toată lumea: nașterea unui imperiu
Totul a început în 1893, în New Bern, Carolina de Nord, unde farmacistul Caleb Bradham a creat o băutură răcoritoare din zahăr, apă, caramel, ulei de lămâie și nuci de cola. Scopul lui? Să ajute digestia clienților săi.
Inițial, licoarea se numea simplu „Brad’s Drink”, dar în 1898, Bradham a decis să-i schimbe numele în „Pepsi-Cola” – inspirat de pepsină, enzima din sucul gastric responsabilă cu digestia.
Iată câteva repere cheie din odiseea sa globală:
1902: Marca Pepsi-Cola este brevetată oficial la Oficiul de Brevete din SUA.
Anii ’30: În plină Mare Depresiune, Pepsi lansează sticla de 12 uncii (350 ml) la prețul de doar 5 cenți – adică dublul cantității oferite de rivalii de la Coca-Cola la același preț. Campania radio devine virală și salvează compania de la faliment.
Cele mai importante povești din capitală, livrate gratuit în inbox-ul tău.
35.000+ cititori · te poți dezabona oricând
1965: Pepsi-Cola fuzionează cu gigantul de snacks-uri Frito-Lay, dând naștere PepsiCo. Sub conducerea lui Donald Kendall, marketingul se schimbă radical: brandul nu mai vinde un remediu farmacologic, ci un stil de viață tânăr, energic și rebel.
Arheologia gustului: de ce „Pepsi” sună ca o rețetă antică?
Când bei un Pepsi, nu doar că savurezi o băutură, ci reactivezi o întreagă filozofie antică despre modul în care corpul nostru procesează hrana. Numele ales de Bradham derivă din grecescul pepsis, care însemna literal „digestie” sau „o gătire/fierbere” a alimentelor.
Dacă coborâm mai adânc pe papilele gustative ale istoriei, descoperim un lanț lingvistic fascinant:
„Pepsis” vine de la verbul peptein („a găti”, „a fierbe”).
„Peptikos” definea adjectivul „capabil să digere”.
Toate își au originea în rădăcina indo-europeană *pekw- („a găti, a matura”).
Paradoxul antic: Pentru vechii greci, stomacul era un adevărat tanc de mixare industrial - un precursor biologic al uriașelor cuve din oțel inoxidabil în care se amestecă astăzi siropul în fabrici. Ei credeau că stomacul „gătea” mâncarea prin căldură. Când ceri astăzi un Pepsi, folosești un concept care, acum trei milenii, definea ritualul transformării elementelor prin maturare.
Cum a spart Pepsi Cortina de Fier în plin Război Rece?
În anii ’60, prezența unui brand american de top într-o țară din blocul comunist părea o utopie totală. Cu toate acestea, Donald Kendall a reușit o mutare de geniu cu autoritățile de la București, negociind un troc istoric: concentratul de Pepsi la schimb pentru vin românesc.
Acest schimb neobișnuit a funcționat impecabil între anii 1967 și 1989. Pentru ca rețeta să fie produsă local, în primăvara anului 1966 a început construcția unei secții speciale în județul Constanța.
Astfel, pe 21 mai 1967, prima sticlă de Pepsi românesc ieșea de pe banda fabricii „Munca” din Ovidiu. A fost prima sticlă de Pepsi fabricată vreodată într-o țară comunistă din Europa, cu mult înaintea URSS-ului!
Până unde a mers nebunia? În timp ce România dădea vin, URSS a dat... o flotă militară
Schimbul de mărfuri negociat de Donald Kendall la București a fost de-a dreptul blând în comparație cu ce s-a întâmplat la Moscova. În 1989, Uniunea Sovietică era atât de dependentă de siropul Pepsi, dar rubla rusească era complet blocată la export, încât Mihail Gorbaciov a fost nevoit să plătească compania americană cu armament greu.
Pepsi a primit la schimb 17 submarine militare, un crucișător, o fregată și un distrugător. Timp de câteva săptămâni, până când a vândut navele la fier vechi în Suedia, o companie de sucuri din SUA a deținut oficial a șasea cea mai mare flotă de submarine din lume!
De la „monedă socială” la simbol al libertății: cele trei epoci Pepsi în România
Istoria locală a băuturii se împarte în trei mari perioade, fiecare cu farmecul și paradoxurile ei unice:
Anii ’70: Gustul vacanțelor la mare
În prima etapă, Pepsi a fost sinonim cu Litoralul comunist. Distribuția era controlată strâns și direcționată masiv către hotelurile și restaurantele din stațiunile de la Marea Neagră frecventate de turiștii străini. O sticlă de Pepsi rece, băută pe plajă, devenise o ferăstruică simbolică spre libertatea din Occident.
Pe măsură ce regimul a înăsprit restricțiile economice, Pepsi a dispărut aproape complet din comerțul obișnuit. Din acest motiv, sticla verzuie devenise o adevărată „monedă socială” – un cadou de protocol prețios, folosit pentru a deschide uși închise, a obține favoruri sau a mulțumi unui medic. De multe ori nici nu era băută, medicul o dădea la rândul său mai departe.
După 1990: Explozia culturii pop
După Revoluție, Pepsi a devenit motorul culturii pop autohtone. Reclamele spectaculoase difuzate la televiziunile nou înființate, concertele uriașe (cum a fost cel legendar al lui Michael Jackson din 1992) și noile doze de aluminiu au definit estetica generațiilor de tineri din anii ’90 și 2000.
„De-a lungul deceniilor, Pepsi a demonstrat că businessul și cultura americană merg mână în mână. Amintirile de familie de aici, din România, au fost create în jurul acestui produs, reflectând dinamica liberei inițiative”— Darryl Nirenberg, Ambasadorul SUA în România, la vernisajul expoziției.
Bătălia din creier: De ce „Pepsi Challenge” a speriat gigantul Coca-Cola
În anii '70, Pepsi a lansat o campanie care a intrat în manualele de marketing: „Pepsi Challenge”. Oamenii erau legați la ochi și puși să guste din două pahare anonime. Rezultatul a fost un șoc pentru industrie: peste 50% dintre consumatori au ales gustul Pepsi ca fiind superior. Și totuși, când ajungeau în fața raftului din magazin, cumpărau tot Coca-Cola. De ce ne minte propriul gust?
Răspunsul a venit abia în era tehnologiei moderne, când cercetătorii au repetat experimentul introducând subiecții într-un aparat RMN pentru a le scana activitatea cerebrală în timp real:
Testul pe nevăzute: Când oamenii nu știau ce beau, în creier se activa masiv putamenul ventral, zona responsabilă de recompensa gustului și plăcerea senzorială (zahărul și chimia dădeau un semnal curat).
Testul la vedere: În momentul în care subiecții vedeau eticheta roșie de la Coca-Cola, activitatea cerebrală se muta instantaneu în cortexul prefrontal—zona amintirilor, a identității sociale și a nostalgiei. Acest semnal cultural era atât de puternic, încât pur și simplu suprima semnalul fizic al papilelor gustative.
Este dovada supremă că marketingul nu se bate în ingrediente, ci în mitologii urbane. Pepsi a câștigat chimia, dar rivalii au cumpărat o parte din memoria colectivă a planetei.
Realitatea anului 2026: Hub-ul regional din Dragomirești-Deal
Trecerea timpului a transformat radical și capacitatea de producție. Dacă în 1967, mica fabrică din Ovidiu pornea la drum cu o capacitate modestă de 7 milioane de litri pe an, astăzi inima brandului bate la mega-unitatea de producție din Dragomirești-Deal, iar cifrele arată complet diferit:
Capacitate: Peste 500 de milioane de litri de băuturi răcoritoare anual.
Infrastructură: 7 linii de producție de ultimă generație.
Impact regional: Un sfert din întreaga producție pleacă la export, fabrica fiind un hub strategic pentru 8 țări din Europa Centrală și de Sud-Est.
„În cele șase decenii de prezență locală, Pepsi a trecut de la raritatea anilor ’60 la un simbol al libertății, iar apoi la un reper al culturii pop și al inovației industriale. Expoziția aniversară arată cum s-a construit o legătură autentică cu generații întregi de români”— Radu Berevoescu, General Manager PepsiCo East Balkans.
O porție de nostalgie urbană
Dacă vrei să vezi live cum au evoluat sticlele, dozele și reclamele care ne-au însoțit părinții sau propria copilărie, „Doza de Amintiri Offline” te așteaptă la Art Safari până la sfârșitul lunii iunie. Este ocazia perfectă pentru o porție zdravănă de nostalgie!
Acum e rândul tău: Dacă ți-a plăcut această călătorie în timp, spune-ne în comentarii: care este cea mai puternică amintire a ta legată de acest gust? Îți amintești sticlele cu etichetă de hârtie de pe litoral sau colecționai dozele de aluminiu în anii '90? Sau poate ai acasă o relicvă din acele vremuri? Hai să depănăm amintiri mai jos!
P.S.: Dragă echipă Pepsi România, dacă algoritmul Google v-a adus pe această pagină, să știți că frigiderul redacției noastre are un raft complet gol care își așteaptă, cu multă gheață, un sponsor pe măsură. Până atunci, noi continuăm să vă scriem istoria cu zahăr și pasiune! P.S. 2: Avem colegi în echipă care acceptă bucuroși și Mirinda sau Pepsi Zero!
Publyo conecteaza brandurile cu 2.881+ publisheri verificati. Publica advertoriale, mentiuni de brand si comunicate de presa dintr-un singur dashboard, cu garantie de publicare 36 de luni.
Pasionat de lingvistică, cat person, cat dad. Dă de două ori cel ce dă (ajută) repede, nu dă nimic cel ce întârzie cu darul (ajutorul). Cred în echilibrul fin dintre posibilitățile infinite ale visului și exigențele restrictive ale lumii reale.
Comentarii (0)
Fii primul care comentează.
Din Oraș
Reorganizare în Terminalul Ghencea și trasee deviate în weekend pentru „Ziua Olimpică”: Ghidul complet al modificărilor STB
Redactia · 5 iun. 2026
Cât mai durează până apar fructele românești în piețe. Anul acesta se lasă așteptate
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro
moneybuzz.ro