joi, iulie 18, 2024

Erdoğan s-a predat FMI!

ExterneErdoğan s-a predat FMI!

Erdoğan s-a predat FMI, este concluzia presei turce, după ce președintele a decis respectarea la literă a recomandărilor Fondului, pe fondul gravelor probleme economice cu care se confruntă Ankara.

Rezumatul deciziei critice privind rata dobânzii, luate de Banca Centrală în conformitate cu politicile ministrului de Finanțe, Mehmet Șimşek, este următorul:

În perioada următoare, politicile FMI vor fi implementate mai intens.

Aceasta nu este o imagine cu care Turcia nu este obișnuită.

Partidul lui Erdogan încearcă să ascundă realitatea

Cu toate acestea, AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare, aflat la guvernare – n.red.), care vrea să afișeze în continuare în vitrină discursul „Nu ne-am predat FMI-ului. FMI nu mai poate trece pe ușă”, încearcă să scape de recesiunea economică implementând un program despre care nu spune nimic.

Se numește programul FMI!

În esență, acest program este foaia de parcurs impusă de companiile multinaționale, pe care AKP a început să o implementeze în ziua în care a venit la putere!, scrie Cumhuryiet.

Exemplu cu Özal

Ca să înțeleagă mai ușor și frații mei din AKP, să dau un exemplu din Özal (fost președinte al Turciei – n.red.).

Turgut Özal, al 8-lea președinte al Turciei, a fost secretar general al guvernului Demirel, care era la putere înainte de lovitura militară din 12 septembrie 1980.

Din această poziție, el este cunoscut drept arhitect al măsurilor economice din 24 ianuarie 1980, care au devalorizat lira turcească, au anticipat transformarea Turciei într-o piață pentru companiile multinaționale și au erodat într-o mare măsură statul social.

A urmat lovitura de stat din 12 septembrie. Organizatorii loviturii de stat doreau ca amiralul în retragere Bülent Ulusu să formeze un guvern. Turgut Özal a fost viceprim-ministru însărcinat cu economia în guvernul Ulusu.

Erdoğan l-a depășit pe Özal a pus în aplicare măsurile din 24 ianuarie, al căror arhitect fusese chiar el. Apoi au avut loc alegerile generale din 6 noiembrie 1983. Din noua poziție de premier, Turgut Özal a continuat să aplice măsurile decise pe 24 ianuarie 1980!

A trecut vremea iar conceptul de management economic s-a menținut pe busola multinaționalelor.

Trebui să acceptăm faptul că Erdoğan l-a depășit pe Özal. Dat fiind că în perioada lui Özal opoziția socială era mai puternică iar Ozal era mai sensibil față de valorile economice ale Republicii decât este Erdoğan, nu toate solicitările multinaționalelor au fost îndeplinite.

Nici nu a venit bine la putere AKP că a și închis una dintre cele mai mari fabrici de medicamente ale Turciei, SSK. A vândut la preț de nimic și fabricile de hârtie sau rețeaua Sümerbank.

Banii obținuți în urma unor afaceri privatizate au fost mai mulți decât prețul privatizării!

Au vândut totul, iar când nu a mai rămas nimic de vândut, au început o nouă căutare.

Economiștii nu au putut înțelege afirmația lui Erdoğan:

„Atâta timp cât acest frate al vostru este aici, ratele dobânzilor vor scădea”.

Aceiași economiști nu pot înțelege creșterea peste așteptări a ratelor dobânzilor, săptămâna trecută.

Ei spun: „Să vedem rezultatele, poate atunci vom înțelege!”.

Opoziția, în degringoladă
Să privim spre opoziție…

Nu este suficient să te uiți la această imagine și să spui cât de proastă este economia…

Nu este suficient să-i spună lui Erdoğan: „Într-un fel ai spus ieri, în alt fel e astăzi”… Nu este suficient să spui cât de afectați sunt oamenii…

Ce propune opoziția în privința capitulării mascate în fața FMI, a multinaționalelor, a spiritului AKP?

Trebuie spus cu voce tare, clar și convingător.

Sau acesta este planul opoziției? (Autor Mustafa Balbay, Traducere Florin Matei, RADOR)

Vezi si alte articole...