La mulți ani, ROMA! 21 Aprilie 753 î.d Hr. 2779 de ani de la Ab Urbe condita. Pentru că sunt foarte, foarte multe cuvintele (vocale, diftongi, consoane…etc) latinești, o să scriem despre unul folosit mereu: Lat. „ostia” > Rom. „uşă” . Ostia era/ este o localitate în Italia pe unde se varsă Tibrul în mare. Deci, atunci când deschideţi uşa … lăsaţi râul să se verse în mare. Tibrul vă mulţumeşte că îl ajutaţi să ajungă la destinaţie! Cum toată lumea știe, fluviu era în latină de gen feminin (o fluviu/ două fluvii), pentru că producea ceva (și distrugeri atunci când ieșea din matcă).
Câteva cuvinte:
Adverbul „curând” – din (participiul verbului) Lat. „currendo”-a alerga. Ajung curând = Ajung alergând (repede).
“Pilă”- în latină însemna ”picior de pod”. Așa sprijini pe cineva (când îi pui o ”pilă”). Doar un sprijin, de acolo trebuie să se ajute singur ca să se sunțină până la următorul picior de sprijin (al podului). Chiar dacă i se pune o pilă, de restul depinde de persoana respectivă. Trebuie să se susțină singură
Braț” – din Lat. „brachium”- mai scurt decât piciorul. „Picior” – din Lat. Petiolus (era diminutiv).
„Arăt” – din Lat „arrecto”- a arăta drept. Arăt cu arătătorul (arăt drept), deci nu este ceva nepoliticos.
Româna a pierdut termenul din latină- “cattus” (pisică), termen care se păstrează și în engleză, cât și în alte limbi. Româna păstrează cuvântul latinesc în “cătușe”, “a încătușa”- pentru că prind ca niște gheare de pisică.
”Ciao”- de la ”schiavo”- servitor, de la ”sclavus”- sclav, la origine ”slav”.
Lat. ”canutus”> a dat Rom. ”cărunt” (prin disimilare parțială- rom. ”cănut”, apoi ”cănunt”, apoi ”cărunt”). Canuntus însemna ”strălucitor” (de unde și candelă). Avem ”toga albitus”- folosită pentru a candida- a te îmbrăca în togă albă. Lat. ”serenus”- rom. ”senin”. ”Senil” din familia lui ”senos”, de unde avem și Senat, seniori.
”Bucă”- din latinescul ”gură”- bucată= ce pui în gură. Satelit- în latină însemna ”gardă personală”.
”Orb” din ”orbus”- lipsit. ”Crispat” din ”crispus”- creț- ”s-a încrețit pielea”. ”A mulțumi”- de la ”la mulți ani”- ”mulțumesc mult ” fiind pleonasm.
Elementul autohton sau fondul prelatin (preroman) reprezintă influența substratului traco-dac asupra limbii române. Cuvintele de substrat sunt moștenite în limba română prin intermediul limbii latine, adică limba latină a împrumutat din traco-dacă unele cuvinte iar acestea s-au transmis limbii române ca orice cuvânt moștenit din latină.Așadar, în limba română sunt două categorii de cuvinte moștenite: 1) moștenite direct din latină și 2) moștenite indirect din traco-dacă prin intermediul limbii latine.
Lat. ”i” + ”o”, ”u” > consoana rom. ”g’” (gi) : Lat. ”iocus”> rom ”g’oc” > rom. ”Joc”; Lat. ”iugum” > rom. ”g’ug” > rom. ”jug” (** iar în sanscriptă avem ”yoga”- o înjugare a ”eu”- lui cu cel universal. ”Yoga” românească este specifică – trasul la jug.Vocala ”a”: –> ”a” neaccentuat se închide la ”ă” ► Lat. ”barbàtus” > rom. ”bărbat”.Lat. ”a” în poziție nazală trece la ”î”.Poziția nazală este: – Lat. ”a” + ”n”- Lat. ”lana” > rom.”lână”. Și multe, multe altele….
Roma este „La Citta” și asta spune tot. Nu ai nevoie de hartă, este bine să te lași în voia sorții. Ai ajuns în Roma de o zi şi tocmai ţi-ai dat seama că ar trebui să rămâi o veşnicie. În Roma, ameţeala vine repede şi trece greu. Te uiţi la hartă ca să alegi un itinerar, dar e inutil. La drept vorbind, n-ai nevoie de hartă. E mai bine să te laşi în voia sorţii. Indiferent unde te duci, găseşti ceva care ţi se lipeşte de suflet”
