Rectorul SNSPA, Remus Pricopie, explică ruptura dintre Nicuşor Dan şi Ludovic Orban: „Când rolul consilierilor se suprapune inevitabil cu logici de campanie, riscul de ruptură se amplifică”

Ruptura „amiabilă” dintre președintele Nicușor Dan și fostul consilier prezidențial Ludovic Orban continuă să genereze dezbateri, deși motivele oficiale ale încetării colaborării nu au fost făcute publice. Într-un amplu editorial publicat în „Revista Cultura”, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, analizează cazul dintr-o perspectivă instituțională și încearcă să explice de ce astfel de episoade sunt frecvente în administrațiile prezidențiale și de ce rolul consilierului prezidențial este adesea greșit înțeles în spațiul public.

Pricopie pornește de la premisa că informațiile existente în spațiul public sunt insuficiente pentru a formula o concluzie fermă asupra motivelor ruperii colaborării, dar consideră utilă o analiză a cadrului general în care funcționează relațiile dintre un președinte și consilierii săi.

Potrivit rectorului SNSPA, funcția de consilier prezidențial este una complexă, sensibilă și, în mod paradoxal, deseori percepută greșit atât de public, cât și de cei care o ocupă.

„Demiterea „amiabilă” a lui Ludovic Orban de la Cotroceni, după doar o lună de mandat, este știrea politică a acestor zile. Relația dintre Nicușor Dan și Ludovic Orban părea una dintre cele mai stabile și mai bine înțelese”, scrie rectorul SNSPA, subliniind că sprijinul oferit de Orban în 2020 și 2025 părea să fi creat „un arc de încredere dificil de imaginat că s-ar putea rupe atât de repede”.

Rectorul atrage atenția că plecarea bruscă a consilierului a generat „întrebări, speculații și interpretări partizane”, însă avertizează că, în lipsa unor date clare, „orice diagnostic ar fi un exercițiu superficial”.

În analiza sa, Pricopie subliniază că rolul consilierului prezidențial este adesea greșit înțeles în România, fiind confundat fie cu o funcție executivă, fie cu una politică. În realitate, susține profesorul, consilierul prezidențial își exercită atribuțiile doar în limitele mandatului conferit de președinte și nu are prerogative independente.

Consilierul prezidențial nu are putere executivă proprie, nu poate lua decizii în nume propriu, nu emite acte normative și nu poate reprezenta instituția statului fără mandat explicit. Puterea sa este una derivată”, subliniază Remus Pricopie.

Acesta precizează că, în democrațiile consolidate, consilierii sunt în primul rând experți, nu figuri politice, iar discreția este fundamentală în exercitarea profesiei.