Jurnalistul și editorialistul Cornel Nistorescu a comentat prestația lui Nicușor Dan într-un text recent din Cotidianul apreciind-o în ansamblu ca fiind decentă și lipsită de incidente majore.
„După nenumărate discursuri bîlbîite, ezitante, pline de gafe, pentru o intervenție de două minute și nouă secunde la concurență și în comparație cu alți lideri de pe glob n-a fost rău”, a scris Nistorescu.
Potrivit analizei sale, președintele român nu a tremurat, a vorbit coerent – probabil după repetiții prealabile – și a evitat excesele de laude sau „tămâieri” la adresa lui Donald Trump, un politician cunoscut pentru apetitul față de superlative.
Introducerea discursului a rămas strict protocolară: „În primul rând, domnule președinte Trump, vă mulțumesc că ați convocat această întâlnire atât de importantă. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru implicarea și leadershipul dumneavoastră în ceea ce privește planul de pace pentru Gaza, un plan de pace care a fost cuprinzător și durabil, precum și pentru eforturile și rezultatele obținute în alte părți ale lumii”.
Nistorescu observă că acest ton aproape neutru ar putea reflecta recomandări venite de la Bruxelles, menite să poziționeze România cu măsură între pozițiile Comisiei Europene și inițiativa personală a lui Trump.
Referitor la Consiliul pentru Pace în sine, editorialistul consideră că organismul – foarte mediatizat în România mai ales ca un „test” pentru Nicușor Dan – nu poate fi catalogat nici ca epocal, nici ca dezastruos.
Este doar o primă întâlnire protocolară, al cărei viitor rămâne incert: „Poate crește, dar se poate și stinge. Zarurile au fost aruncate, dar nimeni nu poate prezice unde se vor opri”.
Ofertele politice ale lui Nicușor Dan
Nistorescu a analizat și ofertele concrete prezentate de președintele Dan. Printre acestea, promisiunea că România „poate conta pe noi” în reconstrucția instituțiilor din Gaza (poliție, justiție, administrație publică), bazată pe experiența dobândită în alte zone ale lumii.
Comentariul său este ironic: „Dacă ar fi să contribuim la o nouă Gaza, mai bine am oferi materiale de construcție decât sprijin pentru reconstrucția instituțiilor. De-alea nu prea avem. […] Cu un export de experiență românească în poliție, parchete și administrație îi putem învăța mai ales ceea ce nu trebuie să facă. Și le putem arăta pe viu!”
În schimb, editorialistul apreciază ca fiind simple, clare și credibile celelalte propuneri: asistența pentru 1.000 de copii și 4.000 de membri ai familiilor acestora din Gaza, precum și experiența românească în asistența de urgență – mesaje de solidaritate pe care România le-a transmis constant în crize internaționale.
Concluzia lui Cornel Nistorescu rămâne una echilibrată și oarecum surprinzător de pozitivă: „Una peste alta, n-a fost rău!”