Pe 5 martie 1990, la două luni de la căderea comunismului în România, statuia din bronz a lui Vladimir Ilici Lenin, aflată pe esplanada din faţa Casei Scânteii din București, era îndepărtată de pe soclu. Astăzi, sculptura monumentală este păstrată într-o locație închiriată de Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public.
„De ieri, frumoasa noastră Capitală are un nou monument. Un monument în fața impunătoarei clădiri a Casei Scânteii, înfățișându-l pe marele şi iubitul conducător al proletariatului internaţional, făuritorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al statului sovietic – Vladimir Ilici Lenin”.
Aceasta a fost deschiderea ziarului România Liberă din 22 aprilie 1960. Era subiectul principal al vremii, la o zi după inaugurarea statuii și cu o zi înainte de aniversarea a 90 de ani de la nașterea celebrului revoluționar rus.
Statuia a fost executată de sculptorul Boris Caragea (1906-1982), reprezentant important al curentului artistic realism socialist în România.
Au topit comuniștii statuia lui Carol I pentru cea cu Lenin?
Statuia turnată în bronz era înaltă de 6,46 metri. „Sculptorul a reuşit să redea o expresie impunătoare printr-o mişcare calmă şi reţinută, lipsită de orice emfază”, mai notau ziarele.
Soclul, înalt de 5,25 m, „întregeşte armonios echilibrul liniştit al monumentului, punând în valoare cu discreţie şi tact calităţile plastice ale statuii”.
În folclor se spunea că bronzul necesar statuii a provenit de la o altă operă monumentală. Cea ecvestră a regelui Carol I, care fusese topită de comuniști în 1948. La evenimentul de inaugurare din aprilie 1960 n-a lipsit Gheorghe Gheorghiu-Dej, în acel moment secretar general al Partidul Muncitoresc Român.
„Inaugurăm astăzi monumentul genialului gânditor revoluţionar continuator al operei lui Marx şi Engels, conducătorul primei revoluţii socialiste victorioase din lume şi făuritorul primului stat socialist, învăţătorul oamenilor muncii de pe întregul glob pământesc – Vladimir Ilici Lenin”, a transmis acesta miilor de oameni adunați.
Aprilie 1960 – martie 1990
Statuia a rezistat pe esplanada Casei Scânteii până în martie 1990, două luni de la căderea comunismului. Atunci, „părintele Grecu Sorin Paul din Roşiorii de Vede a declarat greva foamei, solicitând înlăturarea acestui «bastion al comunismului» şi înlocuirea lui cu o mare cruce în memoria eroilor neamului din decembrie 1989”, după cum nota agenția Rompres, citată de Agerpres.
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a decis înlăturarea lui Lenin, iar operaţiunile de demontare au pornit imediat.
„Lucrările s-au desfăşurat cu dificultate, întrucât statuia, care cântărea 7 tone, era fixată prin intermediul unor buloane din metal care făceau corp comun cu betonul din soclu”, a reținut arhiva Agerpres.
În urmă cu mai bine de trei decenii, la fața locului și-a făcut apariția o macara cu o forţă de ridicare de 36 de tone. După două zile de muncă asiduă, pe 5 martie, la ora 22:00, statuia a fost desprinsă de pe soclu și a luat drumul atelierelor Fondului Plastic, aflate în apropiere de Casa Scânteii, care se numea deja Casa Presei Libere.
Statuia există și astăzi!
După o perioadă în care statuia lui Lenin a fost depozitată la Combinatul Fondului Plastic, aceasta a ajuns în parcul Palatului Mogoşoaia, unde a rămas peste 20 de ani.
În momentul în care statuia a început să fie vandalizată, oficialii Primăriei au luat decizia să-i găsească un loc în siguranță. Iar de aproape un deceniu, aceasta este depozitată în apropierea Capitalei.
Libertatea a găsit locația în care se află statuia lui Lenin. Și am fost primiți să o vedem de către cei care o au acum în gestiune – Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public.
„Am închiriat un spațiu unde depozităm în acest moment statuia lui Lenin. Alături de ea, se află și statuia lui Petru Groza, demolată și ea în aceeași perioadă din 1990 din fața Facultății de Medicină «Carol Davila»”, ne spun reprezentanții Direcției.
Statuia zace abandonată. „Nu poate să fie topită pentru că este considerată o operă de artă, chiar dacă suntem sau nu de acord cu acest lucru”, explică cei care răspund de conservarea acesteia.
„Noi nu avem dreptul să tragem concluzii despre un anumit conducător. Că a fost bun sau rău, consideră doar istoria. Noi vorbim aici doar despre o statuie, o operă de artă care a fost realizată de sculptorul Boris Caragea”, ni se transmite.
Depozitată într-o locație secretă, de teama hoților de fier vechi
Odată cu vizita reporterilor Libertatea la depozitul unde se află în acest moment statuia demolată în urmă cu 33 de ani, ni s-a solicitat încă de la început să nu publicăm detalii despre adresa sau zona în care aceasta este depozitată.
Motivul? Teama de hoții de fier vechi! „În câteva ore există riscul ca hoții de fier vechi să ne lase fără ea! Există acum tot felul de aparate care taie fără să auzi absolut nimic. Mai mult decât atât, s-ar putea să se întâmple și o tragedie ținând cont că noaptea pe toată raza depozitelor noastre patrulează și păzesc nu mai puțin de 15 câini. Unul dintre ei, fiind un Cane Corso, extrem de periculos”, avertizează cei care dețin terenul unde au fost puse la păstrare cele 7 tone de bronz.
Statuia se află în apropiere de București, locația fiind supravegheată 24 de ore din 24 cu camere video, „iar la un simplu apel telefonic, cel puțin trei echipaje de intervenție se prezintă la fața locului pentru a interveni în forță, dacă este cazul”, mai spun cei care țin sub pază sculptura.
Lenin este „depozitat” direct pe pământ, într-o curte foarte de mare, alături de Petru Groza. Cele două opere de artă sunt învelite cu un afiș publicitar uriaș, care probabil a fost recuperat de pe un bloc din Capitală.
Ce spunea sculptorul Boris Caragea într-un interviu pentru ziarul Scânteia
Interviul a apărut în ziarul Scânteia, din martie 1960, cu o lună înainte de inaugurarea statuii la București. „M-a emoţionat faptul că mi-a fost încredinţată realizarea acestui monument, omagiu adus de poporul nostru marelui Lenin. De multă vreme voiam să-i închin lui Lenin un monument. Această lucrare e rodul mai multor ani de gândire, de căutări”, spunea Caragea.
Acesta mai susținea: „Am căutat să redau imaginea marelui gânditor şi conducător al proletariatului şi totodată a celui mai bun şi uman, a celui mai simplu şi modest om. Uneori, îl vedeam pe acest deschizător de drumuri cu braţul întins înainte, cu corpul avântat, arătând calea de urmat pentru proletariatul mondial. În cele din urmă, m-am oprit la o soluţie prin care am dorit să reliefez câteva din trăsăturile de bază ale caracterului său: gândirea neînfricată, siguranţa omului politic care vede totul limpede, de pe înălţimea poziţiei ideologice a clasei muncitoare”.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4