După ce profesorul universitar Horea Bădău a obținut teza de doctorat a președintelui României, acesta a distribuit-o mai multor jurnaliști din țară și persoane interesate de verificarea lucrării din punct de vedere al plagiatului. Ziarul de Vâlcea a consultat doi profesori universitari de matematică pentru o primă impresie despre teza de doctorat „Courants de Green et prolongement méromorphe”.
Conform experților, „teza ridică probleme serioase de conformitate cu standardele academice”. S-a avut în vedere mai ales lipsa citării bibliografice pe pagini întregi de conținut teoretic.
Lucrarea este una avansată, situată la intersecția dintre geometria aritmetică și teoria lui Arakelov. Potrivit celor doi profesori universitari, e vorba de un domeniu extrem de specializat, construit aproape integral pe lucrări fundamentale consacrate, în special ale lui Gillet–Soulé și alți autori canonici. Tocmai de aceea, specialiștii au spus că citarea exactă și locală nu este opțională, ci o condiție de bază a onestității academice.
Lucrarea ‘ridică probleme serioase de conformitate cu standardele academice’, potrivit a doi profesori universitari
Analiza atentă a documentului arată un tipar repetitiv și problematic:
- În capitolele introductive, după o pagină în care sunt menționate explicit lucrări de referință (Arakelov, Gillet–Soulé), urmează pagini consecutive de expunere teoretică fără nicio citare bibliografică pe pagină;
- Sunt prezentate definiții standard din teoria curenților de Green, condiții tehnice (a–e), relații funcționale și ecuații numerotate, fără ca cititorul să fie informat de unde provin aceste concepte;
- În secțiuni ulterioare apar leme și corolare numerotate, cu demonstrații schematice, tipice literaturii clasice din domeniu. Nu se indică sursa pe paginile respective.
Un exemplu relevant semnalat de experți îl reprezintă definirea curenților de Green și a proprietăților acestora. Apoi apar formule și relații explicative care reproduc structura clasică a lucrărilor de referință, însă fără marcaj bibliografic local. La fel, unele leme și corolare sunt introduse și demonstrate ca și cum ar fi simple construcții interne ale tezei. Totuși, ele trimit conceptual la rezultate bine cunoscute în literatura de specialitate.
Alternanța care compromite apărarea
Un element-cheie subliniat de cei doi profesori consultați este alternanța suspectă din interiorul tezei:
- pe unele pagini, citarea este corectă și explicită;
- pe alte pagini, citarea lipsește complet, deși conținutul este la fel de dependent de literatura consacrată.
Această alternanță demonstrează, în opinia specialiștilor, că autorul cunoștea regula citării, dar a aplicat-o selectiv. Or, în evaluările academice moderne, această practică este încadrată la omisiune de atribuire, o formă de plagiat academic.