Biserica Ortodoxă cinstește la 8 mai pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Sfântul Ioan Evanghelistul a fost fiul pescarului Zevedei și al soției lui, Salomi. Pescuind odată la Marea Tiberiadei, a venit Iisus și, stând pe țărm, i-a chemat pe cei doi fii ai lui Zevedei, Ioan și Iacob, să devină „pescari de oameni”. Cei doi frați l-au lăsat pe tatăl lor și l-au urmat pe Iisus.
Sfântul Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și a fost chemat la apostolat de către Mântuitorul împreună cu fratele său Iacob când se aflau pe țărmul Ghenisaretului, fiind alături de Petru și Andrei cei dintâi chemați la apostolie.
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli; se pare că avea cam 25 de ani când a fost chemat la apostolie. A fost unul dintre Apostolii cei mai apropiați ai Domnului Iisus, și în Evanghelia sa, se numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus” (Ioan 21, 20). El este cel care s-a rezemat pe pieptul lui Hristos la Cina cea de Taină și ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredințat pe Preacurata Sa Maică. După Înălțarea Domnului la Cer, Sfântul Ioan a luat-o pe Sfânta Fecioară Maria în casa sa, slujind-o până la adormirea ei. A participat la Sinodul Apostolic din Ierusalim. Apoi, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes (Asia), propovăduind credința lui Iisus timp de 26 de ani. Tertulian și Fericitul Ieronim menționează că, din porunca împăratului Domițian (81-96), „Apostolul dragostei” a fost exilat în insula Patmos unde a viețuit 15 ani. Aici el a scris Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei.
În timpul împăratului Nerva (96-98), Sfântul Ioan s-a întors la Efes, unde a murit în al treilea an al domniei lui Traian (98-117).