Nicușor Dan, candidat independent la alegerile prezidențiale, vorbește într-un interviu despre România profundă în care a crescut și despre nevoia unei societăți moderne, în care educația, sănătatea și justiția funcționează pentru toți. Nu consideră că tradiția și progresul sunt în contradicție, ci că pot merge împreună, într-un echilibru sănătos. Într-un dialog despre identitate, modernizare și tensiunile sociale tot mai vizibile, își asumă o poziție fermă: cea a unui om ancorat în valorile locale, dar care crede într-un viitor construit pe acces echitabil la servicii publice și pe protejarea identității naționale în cadrul Europei.
Credeți că între dvs. și George Simion românii au de ales între România modernă Europeană și o România tradițională?
Depinde de ce înțelegem printr-o Românie modernă și una tradițională. Eu nu cred că sunt două viziuni care se opun. Eu înțeleg printr-o țară modernă o comunitate care trăiește în ansamblul ei o viață prosperă, cu acces pentru toți la o educație de calitate, la un sistem de sănătate bun, o societate în care justiția funcționează și nu permite ca grupuri de interese de partid să profite de banii publici, iar marea și mica corupție să facă parte din cotidianul tuturor. Pe de altă parte, cred că trebuie să ne apărăm tradițiile cu care ne mândrim, începând de la patrimoniul istoric la cel culinar. Da, suntem o țară cu o majoritate creștin ortodoxă care trăiește în respect cu alte culte. Da, suntem o țară cu o tradiție agricolă care trebuie apărată. Da, suntem o țară cu o natură excepțională care trebuie protejată. Sunt o persoană tradiționalistă din acest punct de vedere. Țin la identitatea noastră în cadrul Europei. Nu cred însă că tradițiile noastre, istoria noastră ne îndreaptă spre Est.
Jumătate din românii cu drept de vot nu au participat în primul tur. Cum îi convingeți să meargă în turul 2?
Mulți din cei care nu au participat la vot nu mai cred în schimbare, sunt profund dezamăgiți de clasa politică. Și eu am fost dezamăgit de modul în care se face politică în România. Din revoltă am început acum 25 de ani să mă implic în lupta civică. Am constatat însă că oricât m-aș implica din partea societății civile, decizia aparține până la urmă politicienilor, ei hotărăsc pentru noi cum este organizată viața comunității, urbanismul, sistemul de sănătate, de educație. Atunci m-am decis să candidez consilier general, apoi primar și acum președinte. În fața derivei politice de anul trecut, am simțit nevoia să iau atitudine și să nu rămân spectator. Acest exemplu personal sper să îi convingă pe mulți de bunele mele intenții. Nu semăn în niciun fel cu predecesorii mei și cu atât mai puțin cu contra-candidatul meu. Nimeni nu îmi dictează ce să fac. Sunt un om care cunoaște România profundă pentru că acolo am crescut, pentru că acolo au copiii mei bunicii și rădăcinile.
Nu sunt de acord că votul unui om nu contează. Cu fiecare vot care nu este exprimat, dintr-un motiv sau altul, se adună milioane. Matematica nu înșală. Nu-i lăsați pe cei gălăgioși să decidă pentru dvs. cei tăcuți sau resemnați. Dacă votul oamenilor simpli nu ar fi contat nu aș fi ajuns niciodată primar și lupta mea pentru a-mi ajuta comunitatea, abandonând o profesie unde aveam un viitor, nu ar fi dus nicăieri.
Vi se pare că există la ora actuală o prăpastie între clasa muncitoare, să îi spunem așa, și elita din România, că s-a acumulat o ură între aceste două categorii sociale?
Cred că în societatea românească a fost declanșat un val de ură. Există frustrări acumulate în acești 35 de ani care își găsesc abia acum o cale de exprimare, dar această cale nu ar trebui să depășească într-o societate democratică respectul datorat unor dezbateri politice. Dezinformarea, manipularea sunt instrumente de care profită cei abili politic. Nu vreau să amintesc tragicele evenimente din anii 90 și sentimentul că asistăm la un experiment în România al unui război hibrid prin care se încearcă aceleași metode: un fel de „mineriadă politică” în care intelectualul român este privit ca un „dușman al poporului”. Dacă oamenii care muncesc în această țară trebuie să se revolte împotriva cuiva, această revoltă ar trebui să se îndrepte împotriva elitei de tip oligarhic care s-a creat în ultimele decenii. Elita intelectuală este de aceeași parte a baricadei cu fermierii, șoferii, vânzătorii, angajații din firme mari sau mici, salariați la stat sau din mediul privat. Cei care încearcă să ne dezbine sunt falși patrioți. Vreau să cred că nu ne vom lăsa păcăliți și vom rămâne uniți pentru că împreună vrem binele acestei țări.