Miercuri, pe data de 5 aprilie 2023, un adolescent în vârstă de 16 ani a intrat la cursul de japoneză cu un cuțit ascuns în ghiozdan. Atunci când profesoara a anunțat elevii că va da un test neașteptat, elevul a scos cuțitul și a atacat-o.
”I-a pus cuțitul la gât. Dumneaei s-a mișcat cumva brusc, s-a rănit”, a relatat un coleg al tânărului.
n prezent, adolescenul este investigat pentru încercare de omor și a fost ținut în detenție timp de 24 de ore.
Conform primelor informații, se pare că fapta a fost planificată. Înainte de atac, tânărul a trimis un mesaj pe grupul de WhatsApp al clasei, întrebându-și colegii: „Ar fi meritat să o ucid?”.
Acest lucru s-a întâmplat cu doar câteva minute înainte de atac. Din fericire, profesoara a reușit să se evite și rănile au fost superficiale. Femeia a fost dusă la Spitalul Universitar, unde a primit îngrijiri medicale.
Elevii sunt acum speriați să meargă la școală, la fel ca și părinții acestora.
”E un băiat retras. Colegii lui acum sunt speriați, traumatizați, le e frică să mai meargă la liceu”, precizează un elev al școlii.
În fața autorităților, elevul a mărturisit că a simțit o nevoie inexplicabilă de a ucide. În plus, adolescentul a recunoscut că are depresie și că dorește să fie pedepsit.
Polițiștii au solicitat o evaluare psihiatrică.
Câteva persoane apropiate de elev au spus că tânărul era pasionat de animații japoneze foarte violente, care ar fi putut contribui la tendințe agresive. Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat că motivul pentru care copiii poartă cuțite asupra lor este pentru autoapărare.
În cazul elevului care a înjunghiat profesoara, psihiatrul a sugerat că adolescentul a putut fi victima bullying-ului înainte și că a păstrat cuțitul la el ca o formă de autoapărare.
„De obicei oamenii ”se înarmează” în scopul de-a se apăra de varii forme de violență.
Copilul ăsta care acum probabil bravează, e confuz după ce și-a atacat profesoara, e același copil care într-o bună zi, în ultima zi a vieții lui când umbla prin viață fără un șiș în buzunar, s-a temut. S-a temut că n-are destulă minte. S-a temut că n-are destulă forță. S-a temut că e insuficient, că nu e îndeajuns. Astfel că arma, că-i briceag, că-i șiș, că-i cuțit de întins untul pe pâine, a devenit un accesoriu compensator.
Accesoriul compensator e menit să ”echilibreze șansele” într-un conflict. Cu siguranță agresorul nu țintea să echilibreze șansele într-un conflict profesoral cât stradal. Drept urmare e foarte posibil că, la liceul Ion Creangă, nu e nici singurul, și nici cel mai mare, cuțitar. E doar unul dintre adolescenții care simte că e bine să-și etaleze dominanța, sau să-și ascundă anxietatea, folosind un instrument al violenței”, precizează Gabriel Diaconu.
Psihiatrul a mai afirmat că tânărul ar trebui să aibă parte de reabilitare, nu să fie pedepsit.
„O justiție terapeutică ar trebui să se uite mai atent la biografia lui. Să privească mai atent la comportamentul lui, posibil la simptomele lui psihologice de distress. Să mizeze – dacă se poate – pe reabilitare, nu pe pedeapsă. Pentru că pedeapsa, răspunderea penală (altfel de neoprit acum), nu realizează decât dezideratul social de asanare a violenței. Ai călcat pe bec, ai încălcat regula? Te eliminăm din societate pentru o vreme, sau de tot”.