La mulți ani tuturor pisicilor!
Româna a pierdut termenul din latină- “cattus”, termen care se păstrează și în engleză, cât și în alte limbi. Româna păstrează cuvântul latinesc în “cătușe”, “a încătușa”- pentru că prind ca niște gheare de pisică. Și sarda are “pisittu”.
Prezența ei e discretă, dar constantă. Nu cere mult, dar oferă enorm.
Dragostea noastră pentru pisici nu este doar un simplu hobby sau o preferință pentru animale de companie. Este o legătură profundă, care transformă apartamentul într-un spațiu viu, plin de afecțiune și micile gesturi tăcute pe care doar o pisică le poate oferi. Dragostea pentru pisici poate capta nu doar aspecte fizice, ci și o dimensiune spirituală. „Pisica e certificatul de naștere al lumii pe dos. … Ești ditamai omul și n-ai strop de autoritate în fața pisicii. Dacă-i ordoni, te ignoră. … Există un singur lucru pe care poți să-l faci în fața unei pisici: s‑o lași în pace și să i te supui.”
Pisica domestică a fost adusă din Egipt, a înlocuit cuvântul „feles” (pisică sălbatică) cu un cuvânt de origine africană. În meglenoromână „cătușă” are sensul vechi de pisică domestică. Dar, regionalismul „mâță” are sensul figurat de „ancoră”. Antichitatea romană nu cunoștea pisica doemstică, doar după contactul cu Egiptul la Roma au fost aduse pisici cu rol domestic. Avem și neologismul „felină”. Sardinia fiind o insulă aproape de Africa, a păstrat termenul african.
Pisicile ne reamintesc zilnic cât de important e să încetinim ritmul. Să stăm. Să ascultăm. Să privim. Ne învață răbdarea — pentru că vin când vor ele, nu când le chemi. Ne învață respectul — pentru că nu tolerează forțarea, dar răspund cu loialitate atunci când li se oferă afecțiune sinceră.
Relația cu o pisică e subtilă, dar autentică. Nu vine însoțită de declarații grandioase, ci de gesturi mici, dar puternice: un cap sprijinit de mâna ta, o coadă care ți se încolăcește în jurul piciorului, o privire adâncă și calmă în timp ce stai pe canapea. Este un schimb de iubire tăcut, dar deplin.