Ilie Ilașcu, erou basarabean care a militat pentru limba română și pentru reîntregirea țării în stânga Prutului s-a stins din viață la vârsta de 73 de ani. Familia îndurerată a acestuia a transmis un mesaj pentru românii care doresc să-și ia rămas bun de la unul dinstre stâlpii demnității românești din Basarabia.
„Cu profundă durere în suflet, anunțăm stingerea din viata a celui care a fost pentru noi pilon de demnitate, curaj si iubire – soț, tată, bunic, prieten ILIE ILAȘCU – un om a cărui verticalitate nu a putut fi niciodată clintită.
Pentru familie și pentru toți cei care l-au cunoscut, Ilie Ilașcu rămâne o amintire luminoasă, un om care a iubit sincer, a luptat cu demnitate, un patriot adevărat.
Moștenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecție de curaj și demnitate rar întâlnită.
Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la capela bisericii SFÂNTA SOFIA din Calea Floreasca nr. 216, incepând de marti, data de 18.11.2025 orele 14.00 pana joi, data de 20.11.2025.
Vă mulțumim pentru fiecare rugăciune, gând bun și clipă de sprijin. Lumina lui rămâne vie prin cei pe care i-a iubit și prin toți cei care nu il vor uita.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul!”, a transmis familia îndurerată.
Cine a fost Ilie Ilașcu?
Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952, în satul Taxobeni din raionul Fălești, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Economie a Institutului Agricol din Chișinău și a lucrat ca economist-șef la Institutul „Dnestr” din Tiraspol. În anii 1980-1990, Ilașcu a devenit o voce puternică în Mișcarea de Eliberare Națională, promovând limba română și identitatea românească în Transnistria.
În 1989, a fost ales președinte al filialei Tiraspol a Frontului Popular din Moldova, organizând structuri unioniste și confruntându-se politic cu autoritățile separatiste, potrivit Radio Chișinău.
În timpul războiului de la Nistru din 1992, el a comandat o unitate specială moldovenească, activând chiar în spatele frontului. La 2-4 iunie 1992, Ilie Ilașcu și alți membri ai „Grupului Ilașcu” au fost arestați de regimul transnistrean.
Procesul lor a fost dur și controversat. În decembrie 1993, tribunalul separatist de la Tiraspol l-a condamnat pe Ilașcu la moarte prin împușcare. Ceilalți membri ai grupului au fost condamnați la ani grei de închisoare.
Deținutul a stat în condiții foarte grele, adesea izolat, fără acces adecvat la familie sau asistență medicală. După o lungă mobilizare internațională, Ilașcu a fost transferat la Chișinău pe 5 mai 2001, după o decizie a Curții Europene pentru Drepturile Omului.
A primit cetățenie română și a devenit senator în Parlamentul României între 2000 și 2008. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României”.