Americanii și europenii se laudă că au descoperit soluțiile pentru încheierea războiului din Ucraina. Planurile lor se bat însă cap în cap, deși din motive ce țin de diplomație susțin că sunt complementare. „Adevărul” a încercat să afle care dintre ele ar fi cu adevărat funcțional și dacă ar exista în acest moment un plan de pace perfect, care să garanteze pacea.
Grupul statelor europene, care sunt conduse de Marea Britanie și Franța, caută cel mai bun plan de pace în Ucraina, după ruptura relațiilor dintre Donald Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Deși nu resping pe față în totalitate planul lui Donald Trump, europenii îl detestă și consideră că reprezintă, de fapt, o capitulare în fața Rusiei.
Între timp, președintele francez, Emmanuel Macron, propune o lună de armistițiu în Ucraina. „Să vedem buna credință a lui Putin”, a spus liderul de la Elysee. Concret, Macron susține că Franța și Marea Britanie propun o încetare limitată a focului de o lună între Ucraina și Rusia „în aer, pe mare și pe infrastructura energetică”. Deocamdată, cel puțin, nu a venit niciun răspuns de la Moscova, dar lucrurile s-ar putea schimba.
Puncte tari, puncte slabe
Europenii mai iau în considerare și trimiterea unor forțe pentru menținerea păcii. Aici, lucrurile nu sunt deloc clare, pentru că semnatarii așa-numitei coaliții a voinței admit că au nevoie de garanții din partea SUA. Astfel, SUA ar avea rolul unei companii de reasigurare, în condițiile în care trupele europene ar trebui să prevină reizbucnirea războiului, după semnarea unei păci. Contestatarii spun că planul europenilor are prea mulți de „dacă”, că este maximalist, dar și că nu este independent de SUA, ceea ce îl pune sub semnul întrebării.
De cealaltă parte, Donald Trump ține neapărat ca în Ucraina să fie pace. A încercat și chiar a discutat cu ambii președinți, ucraineanul Volodimir Zelenski și rusul Vladimir Putin, iar emisarii americani au încercat să convingă cele două părți că e timpul pentru pace. Nu par însă să fi reușit. Contestatarii planului american, în speță rivalii lui Donald Trump, democrații, care vor ca liderul de la Casa Albă să eșueze, dar și europenii, susțin că planul lui Trump reprezintă un fel de capitulare a Ucrainei și încearcă să-l blocheze. Evident, există și experți neutri, care nu au încredere în planul lui Trump și au și argumentele lor.
Pentru a lămuri al cui plan este mai bun, dar și dacă ar exista un al treilea plan, planul perfect, „Adevărul” apelează la doi cunoscuți specialiști, un expert în securitate, respectiv un general român.
Cercetător la Universitatea ETH din Zurich, Elveția, și la Institutul Universitar European de la Florența, Italia, Marius Ghincea este expert în probleme ce țin de securitatea internațională. În opinia sa, nu există încă planul perfect, iar ceea ce Donald Trump și europenii susțin că ar fi planuri de pace sunt doar câteva idei, nu neapărat cele mai bune.
„Momentan, nici americanii și nici europenii nu au ceva care să se poată numi un plan de pace. Există niște idei care circulă, dar suntem departe de a spune că americanii sau europenii au planuri coerente pentru pace”, spune Ghincea.
De ce e mai bun planul european
Deocamdată, ambele planuri au lacune. Însă cea mai mare problemă este că Statele Unite ale Americii nu sunt interesate de a oferi garanții, lucru remarcat de expertul român.
„Dacă ne luăm după discursul prim-ministrului Keir Starmer după summit-ul de la Londra, planul de pace european are patru elemente: Ucraina trebuie să continue să primească sprijin militar și economic, inclusiv finanțare suplimentară pentru sisteme de apărare anti-aeriană, pentru a-i oferi mai multă putere în cazul unor negocieri. Totodată, planul european afirmă răspicat că Ucraina trebuie să rămână actorul central al oricărei negocieri, cu Kievul la masă, cu garanții clare pentru suveranitatea și securitatea sa, astfel încât orice acord să nu pună în pericol viitorul Ucrainei și să crească astfel presiunea de securitate pe flancul estic al NATO”, începe Ghincea.
În continuare, planul european mai are câteva subpuncte. Fiecare are o importanță majoră, dar cel mai important este că reprezintă sinteza ideilor unei coaliții.
„Planul include, de asemenea, o coaliție de voință dispusă să intervină pentru a impune și proteja un acord de pace. Această coaliție de voință are rol de descurajare, fie printr-o strategie de descurajare prin pedeapsă (de tipul tripwire) sau prin negare, însă această a doua strategie necesită undeva la 200.000 de soldați cantonați permanent în Ucraina sau în țările riverane. Totodată, pentru a putea oferi credibilitate unei astfel de strategii de descurajare a unei agresiuni viitoare, în cazul unui acord de pace, trebuie să existe ceea ce britanicii numesc un „backstop” american—o asigurare de ultimă instanță că dacă forțele coaliției de voință nu fac față, va avea loc o intervenție americană în sprijinul coaliției și a Ucrainei. Însă având în vedere opiniile lui Donald Trump și ale cercului de decidenți de la Pentagon și din Consiliul Național de Securitate, SUA vor fi probabili dispuse să ofere un astfel de backstop doar dacă au încrederea că nu vor trebui să o facă—adică dacă forțele coaliției de voință sunt suficient de mari și de puternice încât să facă neplauzibilă nevoia activării asigurării de ultimă instanță oferite de americani”, explică Ghincea.
O schimbarea importantă din partea lui Trump
Planul american este chiar mai confuz decât cel european. În plus, e mai degrabă defavorabil Ucrainei. De fapt, nu e un plan de pace propriu-zis, susține expertul.
„În acest moment nu avem un plan de pace american, ci doar o serie de idei puse la înaintare de Trump sau de administrația americană. Pe baza acestor idei putem trasa niște parametri mai degrabă vagi, dar coerenți cu privire la cum ar arăta un plan de pace american. Donald Trump pare să creadă puternic că pacea se poate atinge doar prin dialog direct cu președintele Putin, fără implicarea foarte activă a Kievului sau a europenilor, considerați a fi factori disturbatori.”
Un plus este dat de faptul că pentru prima dată Trump a spus, în fața jurnaliștilor americani, la o conferință ce a avut loc luni seara, că europenii ar trebui să participe la negocieri. Acest lucru ar marca o cotitură, o schimbare importantă de viziune a liderului de la Casa Albă.
„Însă această poziție s-a nuanțat și chiar schimbat, dacă ascultăm ce a spus Donald Trump ieri seară. Totodată, un plan american va presupune, cel mai probabil, înghețarea liniei de front pe aliniamentul actual, permițând Rusiei să mențină câștigurile teritoriale. Totodată, parte a acestui plan va fi și acordul cu privire la exploatarea comună a resurselor minerale din Ucraina, pentru a atrage interesul economic american și pentru a despăgubi SUA pentru cheltuielile avute—o condiție repetată de Trump. Nu în ultimul rând, un potențial plan american nu va include o implicare directă a SUA pe teren, forțând Europa să suporte toată povara asigurării securității post-acord”, dezvoltă Ghincea.
Principalele diferențe dintre cele două planuri
În opinia sa, planul europenilor este mult mai bun: „Ce reiese de aici este că liderii europeni se concentrează pe o soluție de pace durabilă, pe când americanii, Trump, în particular, e interesat mai degrabă de o soluție rapidă, cu concesii substanțiale din partea Ucrainei, care avantajează Rusia. Dar, repet, americanii nu au venit încă cu un plan de pace concret, cu etape sau o arhitectură coerentă, deci ne bazăm doar pe o serie de remarci sau idei emise de Trump sau de asociații săi.”
„Planul european e coerent și plauzibil, dacă liderii europeni îl pot convinge pe Trump să accepte acel backstop. Fără el, planul european nu e plauzibil pentru că lipsește funcția de credibilizare a descurajării, pe care doar SUA o poate oferi. Și adevărul este că nu știu dacă ar trebui să ne așteptăm ca SUA să vină cu propriul plan de pace. Vor negocia, cel mai probabil, ce pun europenii pe masă și vor urmări să-și minimizeze cât mai mult costurile și implicarea”, completează Marius Ghincea.
Planul perfect? Evident, nu există, este de părere expertul. „Nu există plan perfect. Există numai compromisuri”, conchide Marius Ghincea.
Între speranță și capitulare
Generalul (r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est, este tranșant. În opinia lui, planul de pace american înseamnă, de fapt, capitularea Ucrainei. Mult mai bun ar fi, spune el, planul europenilor, deși nici acesta nu vine cu soluția miraculoasă.
„Termenii, cel puțin până acum, care nu sunt prezentați de Trump, dar sunt acceptați indirect de Trump și vin dinspre Federația Rusă, sunt termenii capitulării. De la recunoașterea situației de pe teren, adică orice cucerire este o cucerire de drept a Federației Ruse, până la, se pare că spun, și retragerea ucrainenlor din Kursk, fără ca ei să retragă din alte teritorii, la denazificare, adică îndepărtarea de la conducere a lui Zelenski, eventual și a guvernului pro-occidental. Plus demilitarizarea, adică o reducere efectivelor armatei ucrainene la 80.000, un număr mult mai redus de tehnică militară, mă refer la tehnică blindată, mă refer la aviație. Și atunci, rușii vor să creeze în felul acesta, prin condițiile lor, un stat ucrainean foarte slab și fără o prezență a forțelor de descurajare, de menținerea păcii, pe teritoriul ucrainean”, menționează generalul.
Practic, scopul rușilor ar fi să se asigure că Ucraina va fi o țară slabă, fără apărare, un fel de Belarus. De asemenea, rușii au în vedere refacerea Uniunii Statale, care ar cuprinde, alături de Federația Rusă, Belarus, Ucraina și Republica Moldova.
„Rușii vor în definitiv să slăbească, să vulnerabilizeze Ucraina din punct de vedere militar, așteptând alegerile și se vor implica direct în aceste alegeri pentru readucerea la puterea a lui Ianukovici sau a unui alt lider pro-rus. Proiectul lui Putin al Uniunii Statale, Federația Rusă, Belarus, Ucraina, Republica Moldova este mult mai actual prin ceea ce vrea să impună Trump, pentru că nu este o pace, este o capitulare. Extrem de favorabil le este rușilor un asemenea scenariu. Să plecăm de la ideea că anul viitor vom avea un președinte pro-rus la Kiev, care pentru securitatea Kievului va solicita dislocarea forțelor rusești pe teritoriul Ucrainei, va solicita și prezența armelor nucleare tactice, urmând exemplul Belarusului. Ca atare scopurile de expansiune teritorială 20% din Ucraina și ca sferă de influență și de prezență militară a Ucrainei, prezență militară a Federației Rusiei în Ucraina, s-ar realiza”, dezvoltă generalul.
Ucraina mai poate lupta
Planul european, în schimb, ar avea în centru asigurarea suveranității și a independenței Ucrainei.
„Planul european înseamnă, în primul rând, păstrarea suveranității și a independenței Ucrainei. Planul european este dedicat păcii, dar nu în condițiile unei capitulări. Pentru că nu putem vorbi de o capitulare”, mai spune el.
Citește și: România, în fața provocării supreme din ’89 încoace. Cum facem să ne fie bine prima dată nouă, apoi și aliaților
Ucraina s-ar fi putut considera învinsă și ar fi trebuit să accepte o capitulare doar dacă rușii ar fi spart frontul. Generalul Virgil Bălăceanu explică ce ar însemna mai exact acest lucru.
„Vorbeam de o capitulare în condițiile în care armata ucraineană nu ar mai fi rezistat. În condițiile în care, prin acțiunile ofensive, rușii îi scot pe ucrainieni în timp scurt din Kursk, cuceresc Donețk, cuceresc Lugansk, recuceresc ce au pierdut prin contraofensiva între ghilimele ucraineană și amenință, deschizând centura de est însemnând Sumî și Chernihivul, amenință Kievul și, într-un fel, amenință și o deschidere operativă înspre Odesa. În aceste condiții, Ucraina s-ar simți învinsă. Nu ar mai avea capacitatea să reziste. Însă, în prezent încă are capacitatea să reziste”, subliniază generalul.
Pe de altă parte, departe de a fi perfect, planul european este mult mai favorabil Ucrainei.
„Planul european merge, în primul rând, pe ideea ca drepturile teritoriale ale Ucrainei să fie consensuite nu neapărat prin recucerirea celor care au intrat în componența Federației Ruse, ci prin măsurile pe care le vrea Europa. Și mai sunt și alții care se asociază. Europa vorbește de forțe de descurajare care să înlăture posibilitatea reluării ostilităților, propunere pe care Federația Rusă o exclude. Trebuie să fie condiții de garantare a securității prin continuarea înarmării armatei ucrainene și nu pentru scopuri ofensive, ci cu armament și cu tipuri de munițe specifice apărării, trebuie să însemne garanții de ambele părți, cum ar fi retragerea trupelor ucrainene în adâncime, eventual în cazărmi, demobilizarea, concomitent cu retragerea forțelor ruse în cazărmile de unde au fost trimise pe front, demobilizarea celor 300 și ceva de mii de rezerviști ruși care au fost mobilizați, Ucraina are dreptul de sine stătător să-și decidă forțele armate, așa cum Federația Rusă de sine stătător decide să crească de la 1,3 milioane la 1,5 milioane. Acesta e cel mai bun un exemplu care arată contradicția, rușii spun că vor să aibă o armată de 1,5 milioane, dar ucrainenii trebuie să se limiteze la 80.000, ca să fie o victimă sigură în condițiile în care s-ar relua războiul”, arată generalul.
Europenii, dar și ucrainenii ar fi în schimb dispuși să recunoască, evident că indirect și nu oficial, cuceririle făcute de ruși. Asta ar însemna că rușii și-ar păstra circa 20% din suprafața Ucrainei.
„Europenii ar recunoaște indirect teritoriile deja cucerite de ruși, pentru a obține pacea. Dacă aliniamentul de contact devine o linie de demarcație și linia de demarcație va fi o linie a păcii de ambele părți, înseamnă că îi recunoști indirect celuilalt cuceririle”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.