Infrastructura electorală a României sub presiune digitală: între ingerințe străine și criza de legitimitate a statului

România se confruntă cu o criză de legitimitate politică și electorală amplificată de atacuri cibernetice, campanii de dezinformare și vulnerabilități instituționale, într-un context în care partidele suveraniste cresc în influență, iar apărarea digitală devine esențială pentru viitorul democrației.

Începând cu 24 noiembrie 2024, când votul pentru alegerea președintelui României a fost suspendat pe fondul unor dovezi credibile de ingerință externă, în special din partea Federației Ruse, au apărut îngrijorări serioase privind riscul ca atacurile cibernetice să fie folosite pentru a fura alegerile. Potrivit dr. Roxana Radu de la Blavatnik School of Government a Universității Oxford, alegerile din 2025 din România au reprezentat un „test de stres pentru apărarea digitală a Europei”, demonstrând cum dezinformarea coordonată pe platforme precum TikTok și Telegram poate submina integritatea democratică.

România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește protecția procesului electoral, într-un context în care atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare devin instrumente tot mai utilizate pentru a influența alegerile.

Criza de legitimitate și provocările digitale: România între neîncredere și ascensiunea suveranismului

România traversează o perioadă de instabilitate politică și socială marcată de lipsa de încredere a populației în instituțiile statului și de ascensiunea partidelor suveraniste, care profită de vulnerabilitățile mediului online. Analistul politic Radu Delicote atrage atenția că educația digitală deficitară și incapacitatea instituțiilor de a comunica eficient în contextul alegerilor au dus la o erodare periculoasă a legitimității statului.

„Educația digitală, așa cum se face în liceele românești, este la nivelul anilor 2000, dacă nu chiar mai jos”, afirmă Delicote.

Această întârziere majoră face ca generațiile de tineri să fie slab pregătite în fața manipulării online și a dezinformării. În paralel, instituțiile statului, blocate în proceduri birocratice învechite, nu pot reacționa rapid la atacurile cibernetice sau la campaniile de influență digitală.

Atacul cibernetic nu seamănă cu un jaf bancar

Analistul atrage atenția că percepția publică asupra atacurilor cibernetice este învechită:

„Noi gândim în paradigma unui jaf de bancă, unde aștepți să găsești amprente sau dovezi clare. În online, un atacator profesionist nu lasă urme. Cine lasă amprente, de regulă, nu este un atacator cu experiență.”

Această realitate face dificilă identificarea rapidă a surselor de atac și complică munca autorităților. Totodată, lipsa unor dovezi clare a alimentat confuzii și a permis speculațiilor să se amplifice în spațiul public.

Comunicarea defectuoasă a statului

Un alt punct vulnerabil îl reprezintă comunicarea publică a instituțiilor.

„Nu poți veni să spui simplu, gata, e Rusia și ne-am spălat pe mâini. O astfel de abordare nu face decât să alimenteze neîncrederea”, subliniază Delicote.

Rezultatul acestei lipse de transparență s-a văzut în sondaje: peste 50% dintre români declarau, recent, că nu validează rezultatul alegerilor prezidențiale. Practic, jumătate dintre cetățeni cred că procesul electoral a fost măsluit.

Un guvern sub asediu: Forțele suveraniste câștigă teren

„Guvernul, la nivel de încredere și imagine, este sub asediu. Instituțiile care reglementează mediul digital ar trebui să se gândească foarte serios la cum apără acest zid”, spune analistul.

Imaginea statului este fragilă, iar lipsa legitimității riscă să transforme România într-un stat la marginea prăpastiei, măcinat de conflicte interne.

Pe fondul tensiunilor economice și sociale, partidele suveraniste câștigă tot mai multă influență. În prim-plan se află AUR, partid care a crescut spectaculos prin mobilizarea online.

„George Simion controlează agenda mediului digital și știe să comunice eficient. Este natural ca AUR să crească și, cel mai probabil, va ajunge la guvernare, fie înainte, fie după alegerile din 2028”, explică Delicote.

Deși Constituția prevede că toate partidele sunt suveraniste, retorica face ca unii actori politici să fie percepuți drept „mai suverani” decât ceilalți. Această percepție, dublată de criza de legitimitate, sporește polarizarea și fragilizează și mai mult instituțiile.

Semnal de alarmă pentru Europa

În ciuda problemelor interne, România a reușit să transmită un semnal de alarmă la nivel european.

„Am devenit un partener serios de discuție și de încredere în UE. Întrebarea este dacă vom ști să valorificăm acest capital de imagine, câștigat foarte greu”, punctează analistul.

Declarația face referire la reacțiile internaționale din ultimele luni, care au folosit cazul României pentru a ilustra vulnerabilitățile democrațiilor europene în fața dezinformării și a atacurilor digitale.

Concluzia lui Radu Delicote este una clară: „Dacă nu construim legitimitate și nu dezvoltăm alfabetizarea digitală, în 2028 va fi mult mai periculos decât acum. Nu vorbesc de un pericol pentru integritatea statului, ci pentru legitimitatea lui.”

Altfel spus, fără încrederea cetățenilor, statul riscă să devină ilegitim, ceea ce deschide calea conflictelor interne și amplifică vulnerabilitățile externe.

Alegerile din 2024 și nașterea populismului digital în România

Mihai Vacariu, de la Universitatea Bucureşti, a analizat în articolul, „Manipulation and Disinformation in the 2024 Romanian Presidential Elections”, felul în care campania prezidențială din România a fost profund influențată de mecanisme digitale de manipulare, ducând la ascensiunea neașteptată a candidatului independent Călin Georgescu. Studiul descrie apariția unui nou tip de populism digital, care nu se bazează pe ideologie sau partide, ci pe viralitate algoritmică, emoții colective și diseminarea participativă a dezinformării.

Succesul lui Georgescu, câștigător al primului tur cu peste două milioane de voturi, s-a datorat unei campanii masive desfășurate pe TikTok, Facebook și YouTube, inspirată de modele folosite anterior în Ucraina. Campania a exploatat un climat marcat de crize economice, neîncredere în instituții și tensiuni geopolitice legate de războiul din Ucraina. Narațiunile anti-UE, anti-NATO și anti-Ucraina au devenit centrale, alimentând euroscepticismul și ostilitatea față de refugiați.

Un rol decisiv l-au avut platformele digitale. Peste 25.000 de conturi TikTok au fost activate cu puțin timp înainte de alegeri, răspândind mesaje coordonate precum „Sprijinul pentru Ucraina duce România la război”, care a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări. Analize independente au arătat că aceste dinamici nu au fost organice, ci rezultatul unor campanii de tip astroturfing, finanțate cu sute de mii de dolari, care au implicat influenceri, grupuri de coordonare pe Discord și manipularea algoritmilor.

Campania lui Georgescu a folosit un „naționalism digital” bazat pe sloganuri de tipul „România trebuie să fie neutră” sau „Nu suntem marionetele NATO”, care reconfigurau discursul patriotic într-o cheie antioccidentală. Asemenea Ucrainei pre-2022, mesajele pro-neutralitate ascundeau agende pro-Kremlin, iar influenceri locali și publicații online au servit drept proxy pentru a legitima aceste narațiuni.

Din punct de vedere psihologic, studiul subliniază rolul central al furiei ca emoție politică. Georgescu nu a propus politici clare, ci a canalizat nemulțumirea socială împotriva elitelor, a Bruxellesului sau a refugiaților. În logica teoreticienilor precum Martha Nussbaum și George Lakoff, furia a devenit semnal, combustibil și identitate pentru electorat. Algoritmii au amplificat conținutul emoțional, creând bule informaționale și comunități digitale bazate pe resentiment.

Un alt aspect cheie a fost caracterul participativ al dezinformării. Spre deosebire de media tradițională, TikTok și Telegram au permis utilizatorilor nu doar să consume, ci să recreeze și să disemineze mesaje, prin duete, meme-uri și hashtaguri. Astfel, sprijinul pentru Georgescu a devenit o formă de apartenență identitară digitală, nu doar o opțiune electorală. Conform teoriilor despre „mimetic voting”, utilizatorii nu l-au ales rațional, ci l-au validat prin expunere repetată, apartenență la grup și furie colectivă.

Concluzia articolului este că alegerile din 2024 au marcat un moment de cotitură: candidatul nu a fost construit de un partid sau de o ideologie, ci de rețele digitale care au transformat furia în identitate politică. Georgescu a devenit produsul unei „nașteri în rețea”, în care vizibilitatea, mimetismul emoțional și participarea digitală au conturat o nouă formă de populism. Vacariu avertizează că acest model depășește cazul României și poate deveni tiparul viitor pentru ascensiunea unor lideri politici în Europa de Est și nu numai.

Alegerile din România, test pentru Europa digitală: lecțiile urgente pentru reglementarea giganților tech

Alegerile prezidențiale din România din 2025 au depășit de mult granițele unei confruntări interne, arată dr. Roxana Radu, expert în guvernanța tehnologiei la Blavatnik School of Government.

Ea arată că, în plină instabilitate politică și recesiune economică, scrutinul a devenit un test major pentru apărarea digitală a Europei, relevând cum manipularea algoritmică, lipsa de reacție a platformelor și campaniile coordonate de dezinformare pot submina integritatea democratică.

De la vot la spațiul digital: unde s-a pierdut încrederea

Primele semne de alarmă au apărut încă din noiembrie 2024, când Curtea Constituțională a anulat primul tur al prezidențialelor din cauza unor dovezi credibile de ingerință străină. Călin Georgescu, candidat pro-rus cotat cu 5% în sondaje, a urcat pe primul loc după numărătoarea inițială, sprijinit de rețele de influenceri digitali, finanțări opace și un val de conținut manipulator pe TikTok, unde peste 9 milioane de români sunt activi. Ulterior, candidatura sa a fost invalidată.

Investigațiile Comisiei Europene au vizat rapid platforma TikTok, acuzată că a eșuat în a detecta și limita campaniile de dezinformare electorală, încălcând obligațiile prevăzute de Digital Services Act (DSA). Ancheta este încă în desfășurare, însă consecințele asupra societății românești au fost imediate: proteste, polarizare și prăbușirea încrederii în instituții.

Luptele pentru influență în turul decisiv

La scrutinul din 4 mai 2025, spațiul digital s-a transformat într-o adevărată arenă a memelor și atacurilor. George Simion, liderul AUR, a mizat aproape exclusiv pe social media și a obținut 40% din voturi, urmat de independentul Nicușor Dan cu 20%, peste candidatul susținut de coaliția de guvernare. Rezultatul a dus la demisia premierului Marcel Ciolacu.

În turul doi, campaniile de manipulare au escaladat. Rețele de boți, narațiuni false și atacuri personale au inundat TikTok și Facebook. În paralel, Comisia Europeană a publicat date preliminare care confirmau că TikTok nu respectase normele privind transparența reclamelor politice: lipsa informațiilor despre finanțatori și publicul-țintă a făcut imposibilă monitorizarea în timp real a operațiunilor de influență.

Momentul cel mai controversat a venit chiar în ziua votului, pe 18 mai, când Pavel Durov, CEO-ul Telegram, a transmis tuturor utilizatorilor din România un mesaj care sugera ingerințe din partea Franței. Deși nefondată, intervenția a marcat un precedent periculos: implicarea directă a platformelor în procese politice naționale.

În final, Nicușor Dan a câștigat președinția cu 53,6%, promițând reducerea deficitului economic și consolidarea securității regionale. Victoria sa arată reziliența electoratului, dar și un vot de protest împotriva stagnării și toxicității politice generate online.

Lecțiile pentru Europa

Potrivit dr. Roxana Radu, expert în guvernanța tehnologiei la Blavatnik School of Government, cazul României reprezintă un avertisment direct pentru Uniunea Europeană.

„Integritatea electorală nu mai poate fi separată de responsabilitatea platformelor”, avertizează ea.

Măsurile actuale, precum Codul de Conduită privind dezinformarea, s-au dovedit insuficiente, iar implementarea DSA rămâne lentă. În lipsa unor mecanisme agile și aplicate în timp real, Europa riscă să repete experiența românească la următoarele scrutine.

România a arătat că dezinformarea nu mai este marginală, ci strategică, capabilă să influențeze alegeri naționale și să fractureze societăți întregi. Fără reguli clare și sancțiuni ferme pentru giganții tehnologici, lanțul democratic european va rămâne vulnerabil la următorul val de interferențe digitale.

DNSC: România își consolidează apărarea cibernetică prin colaborare europeană și măsuri urgente de protecție

Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) atrage atenția asupra importanței definirii clare a incidentelor cibernetice și a responsabilității instituțiilor implicate în gestionarea acestora.  DNSC are rolul de a preveni, detecta, gestiona și raporta aceste incidente, în strânsă colaborare cu instituțiile competente și partenerii internaționali.

Un pilon esențial în consolidarea securității cibernetice îl reprezintă cooperarea europeană. DNSC este membru activ al Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și al rețelei CSIRTs Network, care reunește echipele naționale de răspuns la incidente din statele membre.

Potrivit instituţiei, colaborarea presupune schimb de informații în timp real despre amenințări și incidente, participarea la exerciții comune pentru testarea capacităților de apărare, alinierea la standardele și bunele practici europene privind protecția infrastructurilor critice și sprijin reciproc în gestionarea incidentelor majore. Scopul principal este creșterea rezilienței naționale și europene în fața atacurilor cibernetice cu impact transfrontalier.

 Detectarea atacurilor în timp real

Pentru a răspunde rapid și eficient la amenințări, DNSC operează un sistem național de avertizare timpurie și reacție rapidă, bazat pe senzori de monitorizare a traficului și a evenimentelor de securitate din infrastructurile informatice strategice.

Acest mecanism permite monitorizare permanentă, 24/7, analiză automată și corelarea alertelor prin tehnologii moderne de tip SIEM și threat intelligence, precum și identificarea rapidă a comportamentelor anormale ce pot semnala atacuri.

Intervenția operativă include izolarea segmentelor afectate pentru limitarea impactului, furnizarea de recomandări tehnice și sprijin direct pentru entitățile vizate.

„Prin aceste mecanisme, DNSC poate interveni operativ, în cooperare cu administratorii de sisteme și rețele, pentru neutralizarea amenințărilor și reducerea timpului de expunere la risc”, explică reprezentanții instituției.

Prevenirea fraudei digitale

Fraudarea digitală este o amenințare constantă și diversă, ce variază de la compromiterea credențialelor până la atacuri complexe de tip ransomware. În acest context, DNSC recomandă audituri periodice de securitate, aplicarea rapidă a actualizărilor de sistem, implementarea autentificării multifactor pentru accesul la date sensibile și segmentarea rețelelor pentru limitarea suprafeței de atac.

De asemenea, soluțiile avansate împotriva malware-ului și phishing-ului, instruirea continuă a personalului pentru recunoașterea semnelor unui atac și existența unor planuri de răspuns testate prin simulări sunt esențiale pentru a reduce riscul de compromitere.