Fenomenul consumului de droguri ia amploare în școlile din România pentru că, timp de 20 de ani, „România a investit în Poliție și-n DIICOT”, crede Eugen Hriscu, psihoterapeut specializat în adicții. Ce ar fi trebuit să facă? Să investească în programe de prevenire la clasă, cu ajutorul psihologilor, medicilor, profesorilor și asistenților sociali. Potrivit acestuia nu va funcționa nici înăsprirea pedepselor pentru elevi, cerute de directori de licee.
Doi tineri au fost arestați preventiv pentru 30 de zile în dosarul Meduza privind traficul de droguri în licee din Bucureşti. Asta după ce autoritățile au efectuat luni, 20 martie, zeci de percheziții la persoane bănuite că au vândut droguri în mai multe școli din Capitală. Au fost descoperite diferite cantități de canabis, cocaină și ketamină, precum și comprimate de medicamente, scrie Agerpres.
Excluderea unui elev care consumă droguri nu este o soluție
Într-un interviu pentru EuroNews, Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L Caragiale” din București, spune că s-a confruntat cu „reacții violente”, fiind inclusiv amenințată că va fi dată în judecată, când i-a informat pe părinți despre consumul de droguri din instituția pe care o conduce.
„Fenomenul este mult prea extins”, spune directoarea și afirmă, printre altele, că se impun măsuri mai aspre:
„Mie mi s-ar părea normal ca în momentul în care atunci când un elev este dovedit, la capătul procesului, fie dealer, fie consumator, să fie scos, într-un fel sau altul, oficial și legal, din colectivul acelei școli. Să termine liceul la seral. Are dreptul la 12 ani de școală, de acord, dar problema este în continuare că el rămâne în grupul de copii”.
Contactat de Libertatea, psihoterapeutul Eugen Hriscu explică de ce excluderea elevilor din colectiv nu este o soluție și ce poate face cu adevărat societatea românească pentru a preveni cu succes consumul de droguri în rândul adolescenților.
Libertatea: Există directori de licee care susțin înăsprirea pedepselor pentru elevii care fie consumă droguri, fie sunt dealeri. Cer intervenția poliției și scoaterea lor, legal, din colectiv. De ce nu funcționează asta și ce alte soluții există?Eugen Hriscu, psihoterapeut: În primul rând, adolescentul nu gândește ca un adult și e foarte important ca noi, adulții care facem niște legi, regulamente, intervenții în mediul școlar, să nu ne gândim ce ar funcționa pentru noi înșine și să consultăm specialiști în educație, în pediatrie, în psihologie, oamenii care înțeleg modul de funcționare al adolescentului, consilierii școlari, cei care sunt aproape de ei, și chiar adolescenții înșiși. Pentru că adolescentul nu gândește ca un adult. Adolescentul are, și e dovedit în studii de neuroștiință, de imagistică cerebrală, o incompletă maturizare a cortexului cerebral care evaluează riscurile, pericolul, calculează, să zicem așa, valoarea unui comportament și consecințele lui.
Practic, ideea că înăsprim pedepsele și în felul acesta elevul va trage concluzia că riscul este mai mare decât beneficiul este o gândire a adultului. Adolescentul are o altfel de gândire. În primul rând, el idealizează lucrurile pe care adulții le condamnă, i se pare că lui nu i se poate întâmpla nimic rău, deci minimizează riscul personal și se crede invincibil.
Cumva, nu poți să o suspectezi pe doamna directoare că nu cunoaște modul de funcționare a minții adolescentului. Ceea ce pot să-mi imaginez este că, la fel ca mulți părinți și profesori, este depășită de amploarea acestui fenomen pentru care nu se întâmplă nimic în societatea românească din punct de vedere al prevenirii și al tratamentului.
Nu se întâmplă nimic tocmai pentru că timp de 20 de ani, țara aceasta a investit în Poliție și-n DIICOT.
– În ce ar fi trebuit să investească?– Nu a investit aproape niciun ban în intervenții de psihologie, în intervenții de prevenire, de educare a profesorilor, de educare a părinților și de educare la clasă. Experiența mea cu copiii de clasa a VIII-a este că sunt foarte expuși la fenomenul drogurilor, în primul rând prin mass-media.
Copiii sunt expuși la droguri prin filme și muzică
– Cum?– Prin filmele de pe Netflix, prin videoclipurile cu muzică de pe YouTube – sunt artiști luați în brațe de Biserica Ortodoxă Română, cum ar fi Puya, Connect-R – care au promovat activ consumul de droguri. Sunt artiști din zona muzicii hip-hop, din zona de manele, practic sunt foarte expuși prin filmele pe care le văd și prin muzica pe care o ascultă.
Am făcut un mic sondaj printre ei și nu mi se pare că fenomenul consumului este atât de problematic. Cred că se creează în momentul de față o isterie generală cu privire la acest fenomen, care nu este unul atât de mare. În schimb, există un nivel mare de pericol prin faptul că acești tineri sunt foarte conectați între ei, inclusiv prin social media, și foarte mulți dintre ei au afirmat că știu oameni care consumă. Deci, practic, sunt la un click distanță de probabilitatea de a consuma. Și aici intervine foarte mult rolul prevenției. Trebuie să ne asigurăm că acești copii, adolescenți care sunt în preajma consumului, atât mediatic, dar și factual, nu ajung să consume ei înșiși. Sau măcar împing cât mai mult posibil vârsta debutului consumului.
„Prevenire, nu amenințarea cu închisoarea”
– Cum facem asta? – Asta se face prin prevenire și în niciun caz prin amenințarea cu pușcăria sau cu excluderea. Nu neapărat din cauza drepturilor omului, căci am văzut și acest punct de vedere, cât mai ales pentru că mintea adolescentului nu apreciază pericolele la fel de mult cum o fac adulții.
– Unde greșește Agenția Națională Antidrog (ANA) în programele pe care le derulează? Ați criticat recent această instituție, când doi tineri au murit la festivalul de muzică SAGA.– În primul rând, prevenirea nu se face cu campanii. Asta este o chestiune care slujește doar politicienilor și șefilor de instituție. Cu cât o campanie este mai vizibilă, cu atât directorul sau politicianul își poate extrage puncte politice. Prevenirea nu se face la televizor, nu se face cu sloganuri în stradă, prevenirea se face la clasă, în programe de prevenire care practic presupun mai multe ședințe – un program ar putea să includă măcar 10 ore de construire a abilităților tinerilor de a deveni mai capabili să reziste mesajelor din media și din muzică, și chiar tentațiilor din jurul lor.
„Nu poți să faci prevenire cu polițiști”
– Asta înseamnă că avem nevoie de specialiști în școli? De psihologi, în primul rând?– Înseamnă că vom avea nevoie de niște programe care să fie implementate de către psihologi și asistenți sociali sau chiar de profesori formați în special pe implementarea acestor lucruri. Și pentru asta avem nevoie – asta este opinia pe care eu o susțin – ca Agenția Națională Antidrog, măcar opțiunea de prevenire și tratament, să devină civilă. Nu poți face prevenire la școală, la clasă, cu polițiști. Este un principiu peste care nu poți trece, oricât de originală ar fi democrația românească, nu vom putea să trecem peste această situație.
Ai nevoie de medici, de psihologi, de asistenți sociali, ai nevoie de profesori, de consilieri școlari, iar oamenii aceștia să nu răspundă la ordinele unui polițist.
Absența Agenției Naționale Antidrog la momentul de față în spațiul public se datorează faptului că ei nu pot să aibă nicio intervenție fără aprobarea Ministerului de Interne. Or este inacceptabil ca în chestiuni de sănătate publică să aștepți un ordin al Poliției. Nu putem să ne imaginăm că, într-un context de epidemie, cineva așteaptă un ordin ca să poată să spună populației ce are de făcut pentru a se proteja.
Ce pot face părinții
– Ce rol au părinții în acest context? Cum ar trebui să intervină? Am văzut și că, potrivit directoarei de la liceul Ion Luca Caragiale, câțiva dintre aceștia au respins vehement ideea consumului. – Iată ce se întâmplă, există acest efect de stigmatizare și de creare de panică, de țapi ispășitori, se vorbește de arestarea copiilor. Pot să-i înțeleg pe acești părinți. Pentru că le este teamă ca și copilul lor să nu ajungă să fie transformat în paria și chiar arestat. Pentru că pare că trăim niște vremuri în care copiii, în opinia unora dintre politicieni, pot fi arestați.
– Dar cum ar trebui să comunice cu copiii lor, ce rol au ei în prevenție?– Vedeți, toată lumea întreabă ce pot să facă părinții și toată lumea responsabilizează părinții, dar nimeni nu responsabilizează instituțiile statului. Cel mai important lucru pe care îl pot face în momentul de față părinții, ce a făcut această asociație a părinților – să responsabilizeze elementul politic, forțele politice, oamenii care au decizie politică în această țară, să abordeze fenomenul nu doar declarativ, dar cu finanțări și cu instituții. Avem nevoie de o instituție civilă care să se ocupe de prevenire și tratamentul problemelor legate de consumul de substanțe în societatea românească. Și nu mă refer numai la droguri, mă refer și la jocuri de noroc, alcool și tutun.
Suntem singura țară care înregistrează creșteri ale consumului de alcool și tutun la tinerii de 15 ani din Uniunea Europeană. Singura. În toate celelalte țări, ori a scăzut una, ori a scăzut alta. Suntem singura țară din UE care la ultimul recensământ pe elevii de clasa a VIII-a am înregistrat creșteri și la alcool, și la tutun. Și vorbim aici doar de populația școlarizată, nu știm ce se întâmplă cu tinerii care au ieșit deja din școală, la 15 ani. Și sunt mulți.
Avem nevoie de instituții și programe care să-i ajute pe acești părinți să gestioneze riscul. Nu putem să dăm soluții globale însă și să le expediem cu trei punctulețe. Sunt probleme grave și avem nevoie de instituții pentru a le putea rezolva. Și de centre de tratament, cum spun acești părinți.
Foto ilustrativ: Shutterstock